Poezie
repaus
1 min lectură·
Mediu
Afara ploua neincetat,
La fel si inauntru,
In sufletul incetosat de ganduri
De fapte si gesturi tulburi.
Cad stropii grei de ploaie
Si limpede pocnesc
Si frunzele se-ndoaie
Si pomii se golesc.
Si bulgari reci de ploaie
Obrazul fin ingheata
Si mana mi-o inmoaie
Ramane fara viata,
Imi piere orice zambet
E-un gand tot mai amar,
Uitate-n amintire
Sperantele-apar rar.
Iar in gradina bradul
Se misca dureros
Si tremura si gardul
Se rupe zgomotos.
Mereu tot mai racoare
In jurul meu se face
Si-o simt nemuritoare
Speranta nu-mi da pace.
Plans de ape se repeta,
Lacrimi reci se sparg de gheata
Toamna toata iar regreta
Ca ramane fara viata.
Si bradul ce trosneste
Mereu tot mai apus
Nimic nu-si mai doreste
Decat un mic repaus.
Repaus intre viata,
moarte si speranta.
002.216
0