Poezie
de ce?
1 min lectură·
Mediu
O lacrima pe-obraz
Si-o inima pustie
E tot ce mi-a ramas
Cuprins de nostalgie.
Speranta a pierit
Si visul a-nctat
Ma pierd prin infinit,
In lumea ce-a-nghetat.
Un vis ma tot indeamna,
Incerc sa rup o floare
In jur se face toamna,
Devine mai racoare.
As vrea sa fie vara,
Sa prinda totul viata,
Dar lumea e murdara,
Iar eu privesc prin ceata...
Un sunet ciudat
Se-aude dintr-o gara
Se-aude neincetat
Un cantec de chitara.
O primavara dulce
Patrunde in decor,
Din vis imi tot aduce
Sperante care mor.
Se-aprind soptit
Si ruginite
Ele-au murit
Mereu grabite...
012824
0
Pari o ființă tânără și gingașă, sfâșiată între dorință și împlinire – neîmplinire. Aceasta poate genera o stare poetică.
Problema este cum reușești să-i dai un înțeles (neînțeles)
poetic, care să-i pună întrebări cititorului.
Dacă scrii doar pentru tine, merge și așa. Dacă vrei să
scrii și pentru lume, lucrurile se complică puțin.
Dacă nu ți-e cu supărare, aș sugera o lectură și o înțelegere
aprofundată a poeziei clasice și moderne.
Citește multă poezie. Mai fă câte o puză. Meditează.
Caută să înțelegi spusele marilor poeți.
N-aș putea spune că nu ai ceva talent, dar se simte acut
lipsa unei culturi poetice.
Citește multă poezie. Cine știe, poate iasă ceva…cu timpul !
Cu sinceritate și bune intenții, I.P.V.