om

Ehei, asta-i poezie de-a dreptu\'! Iac-asa:

cai salbatici cu doua suflete
copite razvratite
piele de noapte orientala
ochii – teaca de cutit
buze de ura si de iubit
serpoaice cu oase
cu tâte frumoase
pline de lapte
purtându-si pruncii ca pe o glorie
satra adulmecându-si urma prin istorie
asa erau ei, tiganii
murdari si frumosi
trecând în carutele lor colorate
nedumeriti
cautându-si popasul
undeva
între civilizatie si moarte

ok! ;)

Uite, îti flutur eu câteva mici neajunsuri, daca tot insisti (nu prea rezist la rugamintile semenilor...):

> în prima strofa: \"înTR-Un TRUp\" si \"pasaRE RotitoaRE\" ciupesc nitzel urechiusa
> în a doua strofa ai putea inversa ultimele doua versulete, pentru un plus de armonie
> în strofa a cincea ai putea înlocui primul vers – preventiv (desi eu te înteleg, altcineva ar putea spune ca este \"banal\", \"cliseu\", \"patetic\" etc.); de asemenea, n-ar strica sa elimini \"lui\" din \"cerul lui negru\"
> în a sasea strofa, ai revenit imediat cu \"neagra\" – cica asta nu se prea face, se prefera sinonimele etc.
> te-ai putea lipsi de \"...\", macar pe alocuri
> ca ultima recomandare, ai putea încerca sa renunti la majuscule si semne de punctuatie la sfârsit de vers (asa, de proba...:)

PS: Ce daca ai \"doar\" 1,74m? Sufletul sa-ti fie înalt! Multe fete abia îti ajung pâna la umeri.
Îti doresc o iubita cu suflet înalt si cu tocuri joase! ;)

daca tot se prezinta chestiunea astfel, as propune si eu câte ceva (în masura viabilitatii):

> absolvirea de eforturi suplimentare a unor membri (actualii cenzori) prin egalizarea nivelurilor, implicit publicarea nestingherita a textelor si comentariilor – cu posibilitatea membrilor de a sterge comentariile la propriile texte, precum si de a sterge/corecta comentariile proprii
> evitarea manipularii curentelor de opinie de catre un numar limitat de persoane prin eliminarea marcajelor distinctive: stele, degete, sublinieri (rolul fiind eventual suplinit de comentarii \"egale\")
> constituirea unui top (trimestrial) al preferintelor generale ale tuturor cititorilor, afisabil pe prima pagina, pe post de etalon temporar pentru cititorii noi (acestia formându-si în scurt timp propriile preferinte)
> admiterea dreptului la anonimat
> daca acestea nu stau în picioare, poate altele ;)

Sa nu îmi spui adio –
Povară grea pe drum,
Ci lasă-mă credinței
În bunul... rămas bun!

infernul
crește pe umeri

în frunte
bate la poartă
cerul

Nu scrii aiurea, mai porculet! Scrii aiureli, da\' asta-i cu totu\' altceva...:)))
Esti un tip talentat si te citesc cu fidelitate (chiar daca îmi sta în gât uneori...:)
Constat ca esti si amabil...

Care cu serpi, care cu lupi, vampiri...
Mie-mi plac serpii mai abitir...:)

Iar ne-ai strecurat o poezie buna!

Vai puisor, dar faci o grama\' de greseli si aici (începand de la subtitlu...;)! Uite, de exemplu:
>\"po-ie-zie\" ar fi trebuit scris \"po-ie-zi-ie\" (ie mai logic asa, nu?)
>\"poate ca sunt doar o simpla imperfecta\" – corect ar fi fost \"poate ca sunt doar perfectul simplu\" etc.

Si apoi: \"Stii ca te vreau, te iubesc doar eu cu mine!\" – ce fel de iubire e aceea? N-auzi ce zic unii, ca iubirile neîmpartasite sunt doar încapatânari? Sau ia zi tu, mai bine încapatinata da\' iubeatza!...:)

Mere, aburi fierbinti, distilare... doar beat mai poti iesi de aici! (daca poti, deoarece detectez si niste zbârnâituri, alunecari, siroiri... te pomenesti ca-i vreun sarpe cu clopotei prin distilerie!...:)

Infinitul este cel mai mic lucru. Simplu si complex.

Uite ce mi-ai adus aminte: http://www.poezie.ro/text.php/t_id/21591/

Impresionantă introspecția!

\"Și acum m-au lăsat singur cu acest om, și nu numai că m-au lăsat singur, dar chiar m-au închis cu el, cu acest om de care mă tem mai mult decât orice: cu mine însumi. [...] Dorința de a avea ceva viu în celulă deveni atât de puternică, încât floarea, mica și sfioasa păpădie, dobândi curând în ochii mei valoarea unui om, a femeii iubite în taină: nu mai puteam trăi fără ea – acolo sus, între zidurile lipsite de viață. [...] omul acesta, care fusese obișnuit să simtă mirosurile de praf de pușcă, parfum și benzină, de gin și ruj de buze, ridică păpădia spre nările lui flămânde, care vreme de multe luni n-au mirosit decât lemnul patului, praful și sudoarea spaimei – și suge cu lăcomie însăși esența micului fagure galben, umplându-și ființa care nu mai constă decât în nări. Atunci în sufletul lui se deschide ceva și se revarsă ca lumina în încăperea cea îngustă, ceva despre care nici nu știuse până acum că ar exista: o duioșie, o nevoie de ocrotire și căldură fără seamăn îl apropie de floare și-i umple întreaga ființă. Spațiul din jur îi devine de neîndurat și închide ochii și gândește cu mirare: Miroși a pământ. A soare, a apă de mare și a miere, iubita mea vie! [...] Era atât de descătușat și de fericit, încât lepăda și îndepărta de el tot ce-l împovăra: captivitatea, singurătatea, foamea de dragoste, neajutorarea celor douăzeci și doi de ani ai săi, ziua de astăzi și cele ce vor veni, universul și creștinismul – da, și asta!\"

Impresionant cum ajungi sa vezi viata atunci când esti privat de lucrurile obisnuite pe care altfel le ignori!

PS: Nici nu ma asteptam sa ajung cu lectura pâna la capat...:)

\"si evita aluzii / si-ncuraja iluzii / cu o dexteritate / de titlu mondial!\"
tare meseriasa \"fiinta\"! si tare m-a amuzat cum ai zugravit-o în prima parte!
partea a doua respira ceva mai nostalgic...

PS: ai niste \"aritmii\" pe ici pe colo (pesemne de emotie...:)

Citez: \"Oglinda (ptr. ea este raspunsu\')\"

Draga Vidanja (hai sa fiu la fel de amabila...:)
Raspunsu\' trebuie, prin definitie, sa fie la niste întrebari. Eventual ale mele.
Deci înca mai astept. Macar la prima. Restu\' le deduc. (Sunt filozoafa...:)

PS: Cum era\' s-o fi pus mai cu primul? N-aveam nici sapte anisori!...:)))

Vad o ceatza nazoala...:)
Iata si o limpezitoare filozofie a nasului:

cârn = mic, scurt si cu vârful ridicat în SUS
acvilin = coroiat = înconvoiat = cu vârful adus în JOS

Megophiasul profileaza un nas DREPT.
(nu risc sa intru în detalii caracterologice relative cu aspectul nasului...:)

mai da\' ce rau esti!
în asa hal te-aduce... \"dragul\"?

Eu consider ca nimic nu exista degeaba, totul are o logica mai mult sau mai putin oculta priceperii noastre. Altminteri, probabil nu ar fi existat nici logica în sine, pentru simplul fapt ca nu ar fi avut... logica.

\"Cine sunt eu?\"
Este pesemne întrebarea fundamentala, în sensul constientizarii fundamentului existentei mele, de fapt a esentei mele – esenta infinita, prin care respira totul (lumea interioara si/sau exterioara): asa-numita Divinitate.

\"De ce?\"
Pur si simplu... de iubire.

Ce lume feerica ai creat! Am simtit totul de parca mi-ar fi rasarit din amintiri. Mi-a lasat asa un fior fantastico-nostalgic... Abia astept urmarile calatoriei! (tot în iarna asta...:)

Hop si io, ca mi s-o facut de haiku tare!...:)

Ruguri de aripi
Însângerând pamântul
Bocet de toamna

Ma bucur tare mult când primesc aprecieri de la oameni atât de sensibili si talentati!