om

Daca mor toti din tine, ramai doar tu in sine; si atunci nu te mai doare nimic.

Ho! Stai, nu te ambala!... N-am venit dupa tine, am venit sa vad mai de-aproape "momeala" lu' Pan... (stii, io sunt "in Pesti"...).

Tii... m-ai prins! Gata, data viitoare dau cu alt ban, care nu are optiunea Neisa... Da' totusi, ti-am mai ridicat traficul, ca-ncremenise la 8! (asta-i "binecuvantarea" comentariilor...)

PS: Io nu dudui, io duduie – ce, nu shtii romaneshte?

- risipa stilistica V -

La mai mare rost pt. exercitiul VI!

Ei, acu' ai inteles? Era o premonitie...

(In plus, timpul nu exista defel, daramite la trecut...)

Maretie in simplitate. Adevar si originalitate.

Intr-adevar, ceva veritabil - din fericire se mai gaseste si asa ceva!

Asa ceva merita scris – felicitari!
Deci pana la urma ai ales lumea "axatilor"...

Ce pot sa spun, decat ca... simti.

A fost cam lunga concluzia:

Mai bine spunem ceva profund folosind cuvinte simple, decât să facem risipă de metafore pentru a spune ceva superficial.

Se pare că am ignorat... ignoranța. Mă văd nevoită să mă explic – nu de alta, da' măcar ca să repar ce-am sticat... eu și cenzorul respectiv. (Auzi, câtă aroganță și dispreț: "pe naiba"!)

De ce esența eternă a poeziei? Poate în mod inconștient, ai fost inspirat de – ziceam eu – ETER, sau ABSOLUT. Prin prima strofă (din cele două "extrase") transpare starea elevată ("ceruri" / Sahastrara* etc.) de meditație, caracterizată prin pace ("domol", "liniștea"), înțelepciune ("rost"), atemporalitate / prezentul și lipsa gândurilor din minte ("clipa stă ~ să-mi picure pe gând ~ doar liniștea din ceruri"). Prin strofa a doua transpare conștientizarea Realității ultime – iluminarea Spiritului, a cărui expresie este Inima ("cu inima lumină") – sau realizarea Sinelui* unic, renașterea de dincolo de dualitate prin unirea spirituală dintre Shiva* și Shakti* ("naștem doi într-unul"). Această stare de "luciditate" este caracterizată prin interiorizarea atenției ("cu sufletul în noi"), iubire divină și beatitudine ("paradis") și poate fi atinsă tot prin meditația descrisă mai sus.

Explicații la explicații (pentru cei neavizați): Sine(le) este identitatea noastră reală, divină, dincolo toate atributele, "învelișurile" sau "vehiculele" – trup, minte, suflet (emoții) etc.; Shiva și Shakti reprezintă (conform vechilor scrieri sacre) cele două părți integrante din Întregul absolut, sau Divinitate, care s-a împărțit în două pentru a crea Jocul Vieții, prin iluzia dualității. Esența lor unică este Iubirea, iar "despărțirea" în sursă și receptor (pentru această iubire) este doar aparentă. Prin realizarea Sinelui sau a esenței noastre absolute, iluzia dualității este risipită și conștientizăm realitatea Unică: Eu sunt cel ce este. / Eu sunt iubirea. Aceasta reprezintă Unirea / Yoga și are loc în Sahasrara, centrul "subtil" din creștetul capului ș.a.m.d.

Nu știu cât a putut transpare din toată filosofia realității pentru mințile mai... opace, însă în aceasta consta profunzimea (sau esența) acelor Cuvinte / Versuri. Firește, fiecare "pătrunde" atât cât îi permite propria profunzime.

Închei cu un citat din sufismul islamic (sufi sunt suflete realizate): Acolo unde există iluzia individualității – este iadul. Acolo unde "eu" nu există – este raiul. [Abu Sa'id in Ibn Munawwar]

Interesant... As fi zis ca-i la timpul prezent.

De mult tot vroiam sa te vizitez... si eu. Interesante gandurile din poezia ta.

Aoleuu!... Sa nu-ti dai cu pamant in ochi!

E ceva... da' nu prea stiu ce. Ah, probabil asta-i ideea!

(*_*)

(~_^)

Bea mai cu grija!...

Ai dreptate! Nu trebuie facut ce nu trebuie facut. Totusi, mai exista si... obiectivism. Si apoi, cum ramane cu absolutul in sine?

Interesant ultimul fragment... De restul, nu mai zic nimic, ca sa nu ma pomenesc "impotriva vantului"...