Mă trezesc uneori noaptea. Și aud tăcerea. Ea mă apasă pe piept, rupându-mi coastele și mă sfredelește până ajunge să se întindă în pat în locul meu. Iar eu am ajuns tăcere și-ascult nimicul ce
Trăiesc în casa cu oglinzi și tăcere. Privesc în podea la cea din tavan ce mă privește în creștet. La dreapta și stânga m-așteaptă infinitul. Infinitul MEU. Mă admir trăind în iubirea de mine.
Plouă.
Prin oraș, prin case, prin asfalt.
Plouă a tăcere și orașul tace,
Plouă a durere și pe oraș îl doare,
Plouă a lacrimi și orașul plânge.
O dată cu jalnica lui tânguială
Mi se scurg în
