olesia olesia

Ce dor mi-e de tine, Traian. Imi vine sa urlu de mii de ori ca esti al meu, ca vreau sa te vad, sa te string in brate, sa te iubesc nebuneste. De zeci de ani, dragul meu drag, te urasc si te iubesc deopotriva. Mai stii, Traian Furnea, cand voiai sa-ti cumperi un tren? Pe ce personal umbli acum prin cer? Pesemne ca ti-ai cumparat biletul cu cuvinte, cu silabe. Esti bogat, prietene, mai mult decat toata lumea asta mare la un loc. Cat iubeai tu viata, iar acum aflu ca esti rece si etern. Cum sa te caut, unde sa te gasesc. Mai tii minte? M-ai parasit intr-o noapte friguroasa, de noiembrie... Cat de mult m-am incalzit la luminita amintirii tale, a zambetului tau, a buzelor tale, singurele din lume capabile sa ma minta frumos. Doamne, frumos erai. Dumnezeule, cat de dor mi-e de tine, Traian. Scriu haotic si ma gandesc ca ai crede ca sunt nebuna, ca scriu in gol, unei fantome, unei absente uriase. Da, sunt nebuna dupa tine, asa cum te-am iubit toata viata, cum te-am blestemat. Domnule Marginean, iti multumesc ca ai scris despre Traian. tragediile ne invata sa aprindem lumanari. sunt in Suedia, iar frigul de aici este nimic pe langa pustiul lasat in suflet de vestea mortii lui Traian.