Poezie
Hyperion
1 min lectură·
Mediu
Ochi de orb,
Ridică-te din moarte!
Miroase lumina soarelui,
Tată de stele,
Fiu de stele,
Grămadă de stele,
Hârjonindu-se,
Desfătându-se,
Arzându-se,
Până când nu va mai fi rămas nimic de ars.
Întinde fruntea,
Și pipăie culoarea cerului,
Covor de stele,
Noian de stele,
Chemându-se, Alintându-se,
Rătăcindu-se,
Până când nu va mai fi rămas nici o stea de chemat.
Resfiră degetele și ascultă!
Nu le auzi?
Atâtea stele!
Ochi de orb, cum de nu ți-ai dat seama
Că, dintre ele, tu ești steaua cea mai strălucitoare?
002.160
0