Cobor spre răsărit abia,
Și trupu-nvaț-a merge singur,
Mă-nchin cu spatele la mine,
Îl văd scindat de umbra sa.
Cobor încet pe șesul neted
Și-n umbra mea numai copii,
Mă-npiedic de-un "De
Curge ploaia din cetate
Ca un of strivit de dinți
Ca mărgeaua de pe gâtu-mi,
Ce cu greu, il simt pe spate.
În preaplinul greu cetății,
Zei și oameni laolaltă
Se strofoacă-n dușmănie,
Sorb
