Poezii

Curge ploaia din cetate Ca un of strivit de dinți Ca mărgeaua de pe gâtu-mi, Ce cu greu, il simt pe spate. În preaplinul greu cetății, Zei și oameni laolaltă Se strofoacă-n dușmănie, Sorb

Cobor spre răsărit abia, Și trupu-nvaț-a merge singur, Mă-nchin cu spatele la mine, Îl văd scindat de umbra sa. Cobor încet pe șesul neted Și-n umbra mea numai copii, Mă-npiedic de-un "De