Gătit mire

Buimac într-o odaie goală stârcit între gât și creier

pereți capitonați cu spini de catifea uși ferecate în linii albe

ferestre luminate de negru mat spoite cu licurici

Tovarăși de gânduri oameni albi colorează partitura imboldului castrat cu pilule moarte lălăind simfonia știută doar de mine

conserv cu migală visul așternut între crăpăturile dușumelei de postav cafeniu

nori’mi stau drept odihnă trupului fără de cioate

gătit în straie albe de sărbatoare.

De-acolo, de sus văd furnici în mușuroi sfărâmat cum se agita

mi’aruncă-n priviri vârtej halucinant

ametit, îmi vine să vărs, murdar

Oameni albi m-or dezbrăca de mine

hrană furnicilor străine și reci, refuz să mă îmbrac în voi

prea reci străini și goi