dragostea nu se expiră

mama curățase geamurile ieri nu văzusem până atunci vopseaua scorojită de pe tocuri cireșul din fața geamului, părea că nu a fost așa niciodată scoarța ușor crăpată pare mai viguroasă susține trupul zvelt mugurii plezniră lăsând privirii flori rozalii un parfum plăcut îmi irigă simțurile olfactive inspir adânc cât pentru toate expirațiile expulzate fără rost până atunci o liniște plăcută (aidoma mângâierii bunicii când aveam câțiva anișori) susură în vene făcând inima să pulseze ușor ușor prind aripi aș zbura din floare\'n floare să polenizez lumea ramurile se apleacă mai tare astăzi peste geam întind mâinile pentru a îmbrățișa acest tablou necurățat până ieri