Poezie
coborâre
2 min lectură·
Mediu
ne-am împotmolit în interiorul nostru
pentru că e o voință mai mare în noi
pentru că tu vrei o certitudine
dar eu caut și tânjesc după incertitudine
pentru că risc atunci când te întreb
poate vrei și tu un rendez-vous de frământări și probleme
pentru că acum nu mai vrei să urci treptele cunoașterii
acum tu ești pentru că eu te cunosc
pentru că eu am coborât în tine
/gândirea ne e canalizată și degajată de instincte/
nu ne pierdem în vreun model creat de sistem
pentru că vrem să nu fim sclavi
ne afirmăm printr-un nou limbaj
pentru că vrem să falsificăm lumea prin cuvinte
ne potrivim ca intrare în joc
nu crezi că cineva e capabil să scrie despre lucruri pe care nu le-a trăit
/simplitatea ta în carne și oase/
te-ai revoltat
pentru că dacă ajungi să fii criticat ajungi sus
/din cauza lor sunt așa/
societatea ți-a tăiat membrele
nimeni nu te-a acceptat
/taci, tu oricum nu știi ce simt/
pentru că animalul din noi nu îi acceptă pe cei slabi
și tu nu poți accepta că ceva moare în tine
/unii oameni mor acolo undeva/
pentru că o societate modernă nu e o oală
care clocotește pe focul celor respinși
/discuțiile sunt minore, indiferența e majoră/
pentru că vremurile s-au schimbat
și schimbul rapid de informații schimbă mentalitatea tinerei generații
și ce dacă ajungi să cunoști vreodată cu adevărat pe cineva
când tu nu ai găsit un scop destul de bun
în a consuma timp pentru asta
și eu continuu să cobor în tine
până la urmă
/cu ce ajută intimitatea asta?/
pentru că îl privezi pe celălalt de cunoaștere
ca să te cunoști pe tine
acum
/e rândul tău să cobori în tine/
001471
0