Poezie
Iarnă
1 min lectură·
Mediu
Norii nu sunt grei.
Mai degrabă par pufoși, gata să descarce bucuria fulgilor într-o zbenguială copilăroasă.
Soarele, mândru, vrea să pătrundă ca printr-o perdea de ceață, luminând mat orașul.
Pasărea sufletului meu își ascunde sub aripă începutul unei tristeți.
Sau, poate, e sfârșitul bucuriei.
Sigur că aș putea s-o hrănesc cu foc, și-atunci ar deveni pasărea mea de foc.
Și m-ar ocroti de suflet ars.
Am surprins în penajul ei colorat prea multe nuanțe de alb.
Și-am aruncat înspre ea petale de trandafiri sângerii.
Dar petalele s-au topit pe grumazul ei înăsprit
Și-au rămas în continuare pene prea albe.
De unde să-mi vină atâta dorință de roșu?
Nici măcar nu știu dacă sângele meu,
Curgând în valuri, din vene, mi-ar putea liniști albul…
Nici măcar nu știu dacă aș putea să-i port aripile în brațe
Ca să ne putem îneca împreună în roșu.
În foc.
Norii nu sunt grei.
Dar e atâta iarna!
Și nu mai văd privirea păsării sufletului meu…
Am s-o închid.
Am s-o închid într-o colivie,
Să-i împart libertatea în gratii.
012.765
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oana Petcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Oana Petcu. “Iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-petcu/poezie/160023/iarnaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
p.s. vor incepe spectacolele de balet in Constanta...TBOD cu minunatii balerini/ a nu incaltarile cele noi ale motanului:)/ asa ca ne vedem acolo? oare... ca o boare se rastoarne...
La Multi Ani!