Poezie
Lectia de balet
ALMEI
1 min lectură·
Mediu
Trupul se arcuieste
in bataia sunetelor.
Dans
in varful picioarelor,
ca o ploaie
fara inceput si fara
sfarsit
de toamna tarzie..
Fiecare pas e o cochilie goala;
fiecare strop,
o nojita tandru strivita.
Frunze,
aduse din strada
de talpile galosilor,
zac lipite de podeaua de sticla
sub care se naruie un ocean de lava…
Inauntrul acvariului
Valurile, apretate de cu seara,
se zbat usor,
ca in cosmarul unui nor.
Peretii albastri
si picturi,
portrete
cu rame de gheata,
asezate
in colturi.
Muzica vine din cerul
eliberat
de umbrele deschise
sau tavane de lut.
Lebada alba
isi unduieste gatul
intr-un semn de infinita mirare.
Aripa, incremenita
paralel cu cerul,
in zbor sontac,
e maruntita de amintirea
verii cu calduri tropicale.
Oglinda e noapte
si lectia pare
fara inceput si fara sfarsit.
Aerul devine
irespirabil
si privirea
se ineaca de ud.
Sa vrei sa simti
zborul,
plutirea de deasupra oglinzii,
sa vrei sa-ti scufunzi
gandul
in adancuri
cu gust de piruete, taceri si lava.
Oglinda e noapte
si lectia pare
fara inceput si sfarsit…
Lebada neagra
isi indoaie gatul
intr-un semn de intrebare.
002589
0