Joc de lume între stele
Trece, trece neaprins
și se zvântă, și se-nfoaie,
și se-ndoaie între zimți,
și se-apucă de zvârloage,
și de indometabil,
și indubitabil merge,
și din nou, și iar,
în zvâcnet
în tunet
explozia din sine.
din neclintire
din amuțire
din neîmplinire.
legată cu șapte zăvoare
închisă în zece cavouri
imobilizată în amuțire.
cu liniștea companioană uneori
cu
În lunga noapte a trezirii
să știu spune al nemuririi cânt
să cad, să pot să urc spre absolvire
să știu cuvântul al cărui legământ
îl țin în chivotul speranței
punct
lumina mea-n sclipiri de
Aripi de fum, mâini ce mă țin deasupra.
Aripi de înger mut.
în vrie aducând spre ne-fiire
întunecat și blând
fâșii de viețuire spre-mplinire
fâșii de viețuire spre-mplinit
sfârșire de
