Poezii

Joc de lume între stele Trece, trece neaprins și se zvântă, și se-nfoaie, și se-ndoaie între zimți, și se-apucă de zvârloage, și de indometabil, și indubitabil merge, și din nou, și iar,

în zvâcnet în tunet explozia din sine. din neclintire din amuțire din neîmplinire. legată cu șapte zăvoare închisă în zece cavouri imobilizată în amuțire. cu liniștea companioană uneori cu

În lunga noapte a trezirii să știu spune al nemuririi cânt să cad, să pot să urc spre absolvire să știu cuvântul al cărui legământ îl țin în chivotul speranței punct lumina mea-n sclipiri de

Aripi de fum, mâini ce mă țin deasupra. Aripi de înger mut. în vrie aducând spre ne-fiire întunecat și blând fâșii de viețuire spre-mplinire fâșii de viețuire spre-mplinit sfârșire de