OHOana Hemen
Verificat@oana-hemen
Iași
„”“Take me to your trees. Take me to your breakfasts, your sunsets, your bad dreams, your shoes, your nouns. Take me to your fingers; take me to your deaths.””
Sunt un scaun într-o încăpere goală.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
poezia mea este o recoltă de oameni căzuți în cer înainte să se facă apele, de aceea mă înclin din sus în sus.
observ că mi-ai oferit și o steluță. nu e vizibilă, nu știu de ce. în orice caz, mulțumesc. sunt onorată!
cu deosebită considerație, Oana
observ că mi-ai oferit și o steluță. nu e vizibilă, nu știu de ce. în orice caz, mulțumesc. sunt onorată!
cu deosebită considerație, Oana
Pe textul:
„să nu-ți lași dragostea să schimbe tura " de Oana Hemen
0 suflu
ContextDoamnă Angela, mă îndemnați să zâmbesc de fiecare dată când îmi deschid pagina. Mă ajută enorm încurajările. Bisous.
Pe textul:
„10: fă parte din categoria femeilor bipede " de Oana Hemen
0 suflu
ContextVai, dar ce mă bucur că ați venit, dragă doamnă. Din tot mobilierul sufletului meu.
Vă mulțumesc pentru observație, nu mi-am dat seama.
Nu renunț nicidecum. Numai așa putem sufla.
Vă pup!
Vă mulțumesc pentru observație, nu mi-am dat seama.
Nu renunț nicidecum. Numai așa putem sufla.
Vă pup!
Pe textul:
„11: lasă-te incinerată de mâinile albe ale unui exploatator" de Oana Hemen
0 suflu
ContextDoamnă Angela, vă sunt recunoscătoare pentru steluță. Eu îmi învăț personalitatea să respire în ritmul ei și ați intuit bine timiditatea mea, pe care timpul sper că o va transforma într-o oază de răspunsuri sau măcar de îndoieli mai puține. Vă mai aștept cu drag și voi lua în considerare îndemnul dumneavoastră. Mă împlinește magnetismul pe care l-ați găsit aici.
Doamnă Silvia, trebuie să vă spun că poezia am scris-o dintr-o răbufnire și chiar nu m-am gândit că am construit un scaun pentru cititor, mai ales că e greu să ieși din tine. Sau poate secretul e să intri în tine și să rămâi acolo. În orice caz, vă mulțumesc din suflet. Și vă păstrez un scaun în poezia mea. Nu, nu renunț!
Doamnă Silvia, trebuie să vă spun că poezia am scris-o dintr-o răbufnire și chiar nu m-am gândit că am construit un scaun pentru cititor, mai ales că e greu să ieși din tine. Sau poate secretul e să intri în tine și să rămâi acolo. În orice caz, vă mulțumesc din suflet. Și vă păstrez un scaun în poezia mea. Nu, nu renunț!
Pe textul:
„7: nu-ți edita interiorul în photoshop" de Oana Hemen
0 suflu
ContextDaniel: Onorată de urmărirea ta și de apreciere!
Lavinia: Lavinia, tu mereu știi ce să-mi spui. Te primesc cu drag la mine, aici.
Lavinia: Lavinia, tu mereu știi ce să-mi spui. Te primesc cu drag la mine, aici.
Pe textul:
„mâinile tale cât un foc de tabără" de Oana Hemen
0 suflu
ContextNu obișnuiesc să modific textele, nu le rămâne același suflu. Dar mulțumesc pentru apreciere și mă voi gândi. Poate voi reedita ultima strofă într-un alt context. Te mai aștept.
Pe textul:
„ne-am cunoscut la sacre-coeur" de Oana Hemen
0 suflu
ContextAh, s-a emis de trei ori comentariul. Acum nu mai e urmă de îndoială că nu m-a deranjat. Sunt mai tacută. Nu știu să reacționez la atâtea complimente. :)
Pe textul:
„o femeie în care nu mai locuiește nimeni" de Oana Hemen
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru steluță și pentru suprinzătoarea încurajare, doamnă Angela. Sunt onorată!
Pe textul:
„o femeie în care nu mai locuiește nimeni" de Oana Hemen
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru steluță și pentru suprinzătoarea încurajare, doamnă Angela. Sunt onorată!
Pe textul:
„o femeie în care nu mai locuiește nimeni" de Oana Hemen
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru steluță și pentru suprinzătoarea încurajare, doamnă Angela. Sunt onorată!
Pe textul:
„o femeie în care nu mai locuiește nimeni" de Oana Hemen
0 suflu
ContextUzităm de tot și nimic fără să ne dăm seama. Mulțumesc, Lavinia!
Pe textul:
„2: măsoară-ți diametrul cu un om" de Oana Hemen
0 suflu
Contextcu siguranță e o coincidență... :) nu v-am citit niciodată. și dacă insistați, pot să șterg instant.
Pe textul:
„sună-mă la 112" de Oana Hemen
0 suflu
ContextOtilia: Voi regândi finalul, cred că ai dreptate. Oricum, la a doua lectură a oricărui text ce-mi aparține, simt că vizionez o telenovelă al cărui final îl intuiesc. De accea lipsa patetismului mi se pare un real compliment. Mulțumesc pentru steluță și aprecieri.
Lavinia: Ce mă bucur că m-ai citit. :)
Lavinia: Ce mă bucur că m-ai citit. :)
Pe textul:
„de ce peștii nu închid ochii în somn" de Oana Hemen
0 suflu
ContextPoezia ta e o Galathea în formă de corabie, respirând în adâncuri fără tub de oxigen, iubindu-te până ți-ar albi părul de pe tâmple și o sculptezi iubind-o. O poezie de anulare a rațiunii așezată în pagină sub forma unui zâmbet larg.
Mai trec. :)
Mai trec. :)
Pe textul:
„era atît de frumoasă" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextDoamnă Angela, vă mulțumesc pentru încurajări și steluță. Eu încă experimentez pentru a-mi găsi stilul cu care să-mi învăț glasul să vorbească și să tacă. Am exigențe care adesea mă descurajează, de aceea comentariul dumneavoastră vine ca un îndreptar de inimi.
Pe textul:
„femeile ca ea nu se uită după umăr" de Oana Hemen
0 suflu
ContextMulțumesc pentru sugestie. Știam că nu am adus poezia într-o stare fluidă, încă fac exerciții. Gând bun ție.
Pe textul:
„femeile ca ea nu se uită după umăr" de Oana Hemen
0 suflu
ContextPoezia asta e o fotografie a unui film cu uitătură de nefericire. Un film cu un copac care întârzie să îmbătrânească și coroana nu-i va crește într-atât încât să atingă raiul. Și actorul e un câine îngropat și dezbropat iară de un suflet bușit, poate într-un copac. Are soundtrack tonul sfâșiat al unui câine ascultându-și necrologul, în timp ce o parte ruptă caută un bar care să vândă tequila.
Pe textul:
„tequila" de Leonard Ancuta
0 suflu
Context”dormind cu rîndul să nu se stingă/ focul”- mi-au tresărit irișii la imaginea de junglă a vieții în care ai nevoie de cineva să-ți păzească spatele când dormi, nu care cumva să te stingi
”cum aș filma încontinuu ochii
unui orb în sunetul valurilor.”- iar filmul ăsta parcă proiectează pe mare doi ochi care își ascultă viața
”ceva ne face pentru o vreme mai înalți
sau cerul prea jos.”- și ți-e frică să nu cadă cerul pe tine, dar nimeni nu se clintește
Nu reușeam să mă decid care sunt versurile preferate, toată poezia se mișcă în așteptarea ca cineva să tragă cuiul și să se tulbure apa din mijloc înspre extremități. Să îi explodeze venele. Mai trec cu drag.
”cum aș filma încontinuu ochii
unui orb în sunetul valurilor.”- iar filmul ăsta parcă proiectează pe mare doi ochi care își ascultă viața
”ceva ne face pentru o vreme mai înalți
sau cerul prea jos.”- și ți-e frică să nu cadă cerul pe tine, dar nimeni nu se clintește
Nu reușeam să mă decid care sunt versurile preferate, toată poezia se mișcă în așteptarea ca cineva să tragă cuiul și să se tulbure apa din mijloc înspre extremități. Să îi explodeze venele. Mai trec cu drag.
Pe textul:
„cu creierul pe silent" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextSunt conștientă de stângăciile mele, ba chiar scriu cu mâna stângă. Iar de patetic oricât am fugi, e imposibil să nu îl întâlnim. Așa suntem noi, exagerăm în iubire. Voi face exerciții, poate voi ajunge să scriu cu mâna dreaptă. Vă mulțumesc pentru semn!
Pe textul:
„ infinitul face body art cu inimile noastre " de Oana Hemen
0 suflu
Context