Poezii

Un fluture cu aripi mari pe toată pielea ta. Îmi pătrund în interiorul venelor Zgârii cu podul palmelor gândurile tale Vocea ajunge la sfârșiturile vieților Răsună din interiorul meu Ajunge

OBoana catalina bucur

0

0

Trupul meu aude albastru, într-o mie de nuanțe curg pe mine din trecut păsări măiastre fantomele devin vii. moartea este ca o savarină dintr-o zi de post. o adulmec, am mâinile

OBoana catalina bucur

0

0

Îmi urmăresc clipele cum se scurg dinspre tavan către pat, până la umerii mei Copiii din verbele mele s-au speriat și s-au ascuns sub plapumă aici, umbrele limitelor nu-i mai ajung sunt

OBoana catalina bucur

0

0

În fiecare trup Sălășluiește un sâmbure-rădăcină de măslin. Eu sunt Femeia aceea în care respiră toate oceanele din Dumnezeu și în seva tâmplelor mele pulsează de o eternitate

OBoana catalina bucur

0

0

Noroc că... Sângele unui poet nu este sânge obișnuit. Adică roșu. Nu, el este atât de fluid încât pare transparent. Irupe un vulcan lângă el și degeaba. Sângele e tot albastru înspre

OBoana catalina bucur

0

0

În concret suntem bucăți de carne_ umblătoare conforme cu mii de tipare despre a se naște, a se preumbla prin viață și a muri Tot în concret suntem indivizi responsabili. Avem:

OBoana catalina bucur

0

0

Uneori se poate întâmpla să-ți pierzi umanitatea printre teorii. Tot felul de teorii. Și ți se îngustează pereții ființei până la sufocare. Alteori – tomuri de cunoștințe și

OBoana catalina bucur

0

2

Tâmplele tind să încărunțească de la prea multe pietre ce nu mai respiră în jurul lor. Arborii pasc seva pământului și doar așa reușesc să urce spre cer. Sufletul meu este firav

OBoana catalina bucur

0

0

Cei 3 îngeri ai mei s-au cocoțat astăzi într-un stejar bătrân și s-au pus pe plâns. Stăteam ca proasta jos, la rădăcina bietului stejar și mă uitam la ei și nu înțelegeam. -Dați-vă

OBoana catalina bucur

0

0

Înfruptă-te din sufletul meu, Întinde mâna și rupe Hrană din mine. Vezi sfera ce sunt, împrăștie mirodenii pe mine și du la buze ceea ce sunt. Satură-te din preaplinul bucatelor ce am

OBoana catalina bucur

0

3

Cuvântul întrupează idei și gânduri corpul nostru întrupează emoții și fapte inima noastră experimentează sentimente iar mintea se nevoiește preschimbându-le în cuvinte Umanul

OBoana catalina bucur

0

0

Hai-hui Depășești umbrele. Atingi alte ceruri. Fiecare inspirație te propusează dincolo. Nici nu mai exiști. Ochii văd umbrele la ceafa ta. Culorile își metamorfozează structura Sunt

OBoana catalina bucur

0

0

Ravel Umbre. Multe umbre. De peste tot. Și sunt de peste mări și țări Cuvinte nerostite ce tot vin să te adape Chiar și în lipsa ta. Azi sunt regina ta! Și am diamante

OBoana catalina bucur

0

2

Sacadat În realitate am simțurile tocite mă bulversează întrebările rupte de prin preumblări în concret Obosesc umblând printre neoameni. Am răni însângerate pe spinare și aripile

OBoana catalina bucur

0

1

Ancora umană. Corpul înconjurat voit de privirea sa se metamorfozează în trup de înger albastru Și fiecare îmbrățișare a ochilor săi face să ardă până și umbra

OBoana catalina bucur

0

0

Au început îngerii să-mi zâmbească din dreapta și-mi aud urechile în preajma primelor sunete dintr-un univers fecund de albastru Îmi șoptesc copacii mirosul firelor de iarbă

OBoana catalina bucur

0

0

Nu am bretele de sânge albastru pe coapse și nici furouri de spasme măiastre Nu am pași de Crăiasă înzăpezită-n Maiestuozitate Și nici haine cusute în fir de viță Domnească. Nu

OBoana catalina bucur

0

2

A fost ieri ca niciodată un copil șezut pe scaun ce juca barbut. Peștii mari și morți de foame îi dădeau târcoale. El fuma trabuc în tihnă tot juca și câștiga.

OBoana catalina bucur

0

0

Dorințele: fulgi de nea pășind prin vise concrete.

OBoana catalina bucur

0

2

Albul nu surâde a multele culori Iar eu nu sunt fruct oprit în nopți cu stele căzătoare, adumbritoare. Pășirile au azi

OBoana catalina bucur

0

0

Dependență Sângele meu, poarta templului tău!

OBoana catalina bucur

0

0

Să!... Să ne fim petale de îngerisme pe creștet. Să ne scufundăm trupurile extenuate în apă vie de izvoare primordiale Să ne ascultăm sufletele cum respiră în lumini pure de

OBoana catalina bucur

0

0

Trecătorul Azi te aud cum respiri. A viu. Tu. Ploile tale curg dincolo de tine. Inspiri...și fulgerele îți aud respirația. În trecere - lovesc ramificațiile mâinilor tale ziduri

OBoana catalina bucur

0

0

Doar ele, culorile, în timp ce dansează vibrează la șoaptele îngerilor.

OBoana catalina bucur

0

4

Urma ta. Mi s-a încrustat în sânge și vene Urma ta. Mi s-a impregant în palme și piele Aerul tău. Mirosurile și culorile sufletului tău atât de tari, de vii, de intransingente

OBoana catalina bucur

0

6

Þara nimănui Am călătorit în această noapte într-o țară a nimănui. Erau acolo doar urmele tale răsfrânte pe podea, pe ziduri, pe aer Tu erai în altă parte poate că în altă

OBoana catalina bucur

0

0