Poezie
cadru
1 min lectură·
Mediu
și dacă nu m-aș mai mișca de aici?
dacă aș rămâne împietrită
în privirea punctelor
care cad continuu peste mine?
s-ar aduna totul în jur
ca un zid
din care lipsesc atâtea și atâtea cărămizi,
dar care nu poate fi spart
de niciun gând.
ploaie și secetă
în picături ritmice
care să se confunde deasupra mâinii imobile,
umbra unui zâmbet care poartă în gene
mirarea zeului,
miros deja in aer cum se nasc rădăcinile,
cum țintuiesc orice adiere
de cuvânt proaspăt,
simt cum crește nemurirea
în pașii inoportuni de pe strada de la colț
și cum totul curge în mine
curge
curge
furios și violent,
în valuri diafane și limpezi
ca în poveștile de pe noptiera prăfuită,
curge într-un vas vidat
de orice atmosferă terestră sau lunatică.
curge în sus,
în punctul care mi-a uitat absența.
001722
0