Poezie

mono

1 min lectură·6 noiembrie 2008

Mediu

Și dacă eu cred că furtuna e albastră,

nu roșie sau neagră,

doar albastră,

simplu de albastră,

poate cineva să ia pensula

și să nuanțeze tabloul?

o pată albă rătăcită

ar putea să calmeze rigiditatea liniilor.

Galbenul ar aduce și el o îngânare a dimineții,

iar verdele deja ar declanșa zumzetul

câtorva note ascunse sub șine.

Dar eu m-am așezat comod în nucleul culorii

și refuz variațiile spontane.

Pentru că am nevoie de liniște ca să simt

fiecare fibră.

Evit orice formă de socializare ca să înțeleg partea-

îi vreau doar gândurile care îi aparțin în irepetabil.

Să cunosc primul cuvânt înainte de degradarea subsecventă.

Pentru a avea ceva de spus când voi fi întrebată

dacă zahărul poate să schimbe

gustul tare al unui drum închis.

001.735

oana bacescu. “mono.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-bacescu/poezie/1809007/mono

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.