o

In acceptiunea de mase a iubirii, usurinta e un cuvant care o poate caracteriza. Si ai dreptate si cu restul poeziei.

eu n-am fost decat 6 luni in lumea aceea de care vorbesti tu si am simtit ca mor daca nu evadez. Nu m-am simtit mai singur in toata viata mea.
Inteleg de ce scrii cum scrii. sau incerc. Dar nu reusesc sa nu simt si o usoara renuntare. Daca gresesc, iertare. Am senzatia ca dezgustul de care vorbesti e unul pasiv. Iti scriu pentru ca sunt mult prea multi oameni care nu realizeaza ce se-ntampla cu ei, cat de marunti sunt si ce lume urata construiesc. Nu ma astept de la ei sa faca ceva pentru a schimba ceea ce nu inteleg. Dar as vrea ca cei care vad sa simta, pe langa dezgust, si impulsul de a crde ca se poate mai mult, de a crede si in exceptiile de care vorbesti tu. Daca faci mai mult decat sa-ti exprimi dezgustul prin scris, iarta-ma, dar stiu prea putine despre tine.

La adresa versurilor nu pot face o critica constructiva, pentru ca nu sunt poet. La adresa ideii, imi permit, pentru ca gandesc. Ori e multa durere ori mult exhibitionism blazat...
Da, sa nu mai vorbim despre capatul zilelor... Mai ales ca e caraghios sa vorbim despre el, cand pe tine te intereseaza ce lipseste versurilor tale... Hai sa vorbim despre oameni... Dar despre cei care sunt capabili de mai mult decat ce descrii tu acolo ca variante posibile. Cei care chiar dau un sens vietii. Si nu mintindu-se.

Sper sa nu trezesc iar un potop de critici la adresa incapacitatii mele de a intelege viata, dar mie poezia mi se pare dureroasa si absurda. Mi se pare straniu modul in care cineva poate vorbi despre sinucidere. Iar ideea lui Cioran ca viata e mai usor de indurat pentru ca poti oricand sa te sinucizi mi se pare o imensa... prostie. Viata e usor de indurat pentru ca exista oameni pe care nu merita sa-i lasi singuri, murind. Iar asocierea termenului de prieten cu o fiinta care si-ar analgiza grimasele... cu un pahar de bere... mi se pare jignitoare la adresa celor care chiar cred in prietenie.
Pot intelege revolta... Dar moartea autoindusa este exact ucigasa revoltei.
Iar jocul cu sinuciderea n-are nimic intelectual in el.

nu oricine poat trai, important este sa vrei.

Am observat ca esti fata. Nu stiu cu ce fel de barbati esti obisnuita, dar exista si unii care nu-si lasa intelectul subjugat. Asa cum, spre lauda lor, exista si femei astfel. Sa-i punem la zid ca nu se lasa inscrisi in marele curent al traitorilor instinctuali. Despre frumusetea coapselor unei femei... aici sunt total de acord. dar de aici pana a le transforma in poarta umanitatii...
Ce sa fac. N-o sa-mi cer iertare ca gandesc si ca viata nu e numai poezie si mister. Mai e si ratiune. Si aceea n-o gasesti sigur acolo. Oare cat de stranie a devenit lumea in care a devenit o rusine si o minciuna sa gandesti si a devenit un titlu de glorie sa strigi in gura mare ce freamat te strabate prin organismul aflat in stare spirituala suprema in fata coapselor.

Hermann, ca sa fiu sincer, n-am simtit niciodata ca singurul meu rost e contemplarea unor coapse. Si multumesc naturii ca nu mi s-a-ntamplat. Am vaga senzatie ca rostul unui om trebuie sa fie mult mai mult decat atat, indiferent de situatie. Iar pentru mine, armonia inseamna transcederea instinctului visceral si integrarea fizicului intr-un sistem coerent uman. Iar daca sistemul de valori al unui Om trebuie reevaluat in functie de asta, cand mai are timp sa si-l construiasca ?
Iar eu nu despart cugetul de trup. Dimpotriva. Asta am spus intotdeauna. Nu despartiti trupul de cuget. Numai asa il puteti subordona constiintei. Altfel... ce rost are sa traiti?
Pudoare? Uita-te in jurul tau, Hermann si ingrozeste-te de lipsa de bun simt. Pudoare, pentru ca nu-mi plac textele de genul acesta? nu pentru ca vorbesc despre coapse... ci pentru ca vorbesc despre coapse ca fiind stimulatorul cugetului!
Cat priveste acreala... stai linistit. Nu se-ntampla. Atunci cand intelegi, nu poti fi inchizitor. Iar eu inteleg. Mi se pare doar trist ca traim intr-o lume in care constiinta a devenit un simulacru de reguli impuse de societate si ca singura cale prin care oamenii se pot simti impreuna e comuniunea fizica. Citeste-l pe Fromm, el e mult mai clar ca mine. Din pacate pentru cei mai multi oameni izolarea nu se anihileaza asa... Si, in aceeasi ordine de idei, nu vad cu ce l-ar putea imbogati un astfel de text pe cel care-l citeste... Din fericire, asa cum am vazut, Dyonisos scrie si texte care contin idei demne de a fi citite si intelese de cei care ii viziteaza paginile.

acesta este un text interesant. noroc ca am dorit sa-ti citesc toate creatiile... de urmarit...

cred ca ai spus totul cu \"ea purta intre coapse cugetul \" tau... cuget, de la cugetare... de la a cugeta... de la a gandi...

Din pacate, hiberneaza in blazarea lor. Si problema nu e ca incercarile lor de a schimba ceva nu au succes ci ca nu incearca asa ceva. Ori intra in politica si se ocupa de manuit presedinti (vezi cazul fostului sef al statului si al curtii sale de intelectuali) fie stau pe margine si vin la televizor pentru a se plange de statutul intelectualilor, de starea culturii si de lipsa de intelegere cu care se confrunta. Foarte putini fac propaganda culturii in randul celor care sunt cel mai departe de ea: tinerii. Sigur, e minunat sa scrii o carte, s-o vinzi in 200 de exemplare sau sa scrii un articol intr-o revista cu circulatie de scara de bloc si sa spui: \"mi-am facut datoria de om de cultura!\". Nu, si-a facut datoria de lucrator in domeniul cultural, nu de Om de cultura. Cartile nu se mai cumpara nu pentru ca sunt scumpe ci pentru ca tinerii habar n-au de ce ar trebui sa citeasca altceva decat reviste vulgare (Plai cu boi si Playboy) sau rubricile de mondenitati ale \"marilor\" ziare. Pentru ca nimeni, nici un om de cultura nu se oboseste (doar castiga atat de putini bani, nu-i asa?) sa mai vorbeasca cu acesti tineri, sa aduca cultura la ei, daca ei nu vin la cultura. Pentru ca oamenii de cultura sunt niste victime! Ale propriei blazari si a convingerii ca e suficient sa existe ca sa lumineze!

Mi-a placut poezia. atentie, insa la formulari: NU TREBUIE ca sa patrunda ... Nu e limba romana! Nu trebuie sa patrunda...
si nici poat-atince... E ... poata atinge

merge de un cantecel, eventual folk.

1. \"creerele\"???
2. spaima mica sau mare, mai mica sau mai mare. De ce nu poti fi mai inspaimantat? Sau mai putin inspaimantat. Si de ce a orbi mi se parea cea mai inspaimantatoare pedeapsa?
Ciudat e cum un om (shaman) preocupat de analizarea unor astfel de probleme scrie atat de cumplit in limba romana. Dar, daca stau sa ma gandesc bine, am avut un presedinte postdecembrist care vorbea despre \"stereotipe\"... Si avea doua facultati! In rest... nu cred ca meriti inca statutul de editorialist. Mai lucreaza.

Departe de mine intentia de a-i scpa basma curata pe oamenii politici. Dar ei sunt un rau necsar unei societati construite dupa model occidental. Dar ei nu-i opresc pe oamenii de cultura sa fac cultura si sa promoveze valorile universale in randul celorlalti.

Faptul ca seamana cu poeziile lui Eminescu nu e cel mai rau lucru. Faptul ca n-o salveaza de la o platitudine desavarsita e o tragedie. Cum era cu cuvintele acelea \"ce din coada au sa sune\"?

oamenii sunt rai doar cand nu stim sa-i iubim.

In principiu ai dreptate. Exista insa o problema. Cea a oamenilor de cultura romani care prefera sa se tot tanguie la aceleasi televiziuni si in aceleasi ziare cat de amarati sunt ei si cat de chinuita e cultura romaneasca dar nu fac nimic pentru a oferi tinerei generatii o scara de valori. Oamenii nostri de cultura se inghesuie la ciolan sau se retrag intr-o atitudine blazata. Pe vremuri, Octavian Paler mergea prin licee si vorbea cu noi despre orice. Cine mai vorbeste cu liceenii de azi? De unde sa discearna ei? Nu politicul e de vina si nici mass-media. Cei care ar putea schimba ceva sunt de vina pentru ca se complac in admiurarea propriului statut de intelectual neinteles si respins de marea masa. Locul de garant social se castiga prin implicare, nu prin clatinare din cap. De aceea, mi se pare interesanta initiativa ta.

ciudat! uneori universul pare atat de mare cand il privesti intr-o oglinda sferica... Si totusi, exista drumuri care se intalnesc..

Lupta, ca merita!

kremek, dureros strigat. oare n-ai intalnit decat oameni care dau cu pietre? Oricum, faptul ca murim nu face din noi Oameni si faptul ca toti ne-am nascut intr-un \"sicriu de carne\" nu face din noi niste egali intru bine si rau.