Notopic

Din moarte se naste un suflet ce moare Din vocea ce tace...tipand mult prea tare, Din dorinta de-a face amintiri din uitare Din credinta zdrobita...din oameni de paie. Din fiinta ce piere ca

Iona e tacut, in alta lume, Cu totii ii vorbesc…el insa tace, Nu are scena ca sa se mai joace... Doar noua zile pentru a apune. Iona zace-n pat privind inspre tavan, Cu aripile smulse viseaza

Si viata, viata e teatrul In care-nveti sa zbori, Iar cand cortina cade... Te-apleci tacut si mori. Si viata, viata-i oda Furata dintre flori, Ce se usuca-n toamna Iar tu te-apleci si

Sa te intorci Bacovia-napoi In lumea noastra sumbra si ingusta… Decembre tace rece intre noi Si ne simtim captivi intr-o Lacustra. Sa te intorci la noi Maestre Preda Caci fara tine lumea-si

Lui Paunescu zic sa ii mai dam o sansa, Cenaclul sa-l intoarca zambind inflacarat... Lui Paunescu zic sa ii mai dam o pana, Sa-si scrie-mbatranirea, de nu… ar fi pacat. Nu mai e vreme azi sa

Si clovnii sunt tot bugetari, Stau dimineata-n rand la paine, Au nasul rosu...ochii mari Si grija zilelor de maine. Si clovnii sunt tot bugetari, Merg dimineata spre uzine Si toti injura pe

Haide, Domnita, reneaga-ti amarul... Uita trecutul, uita de tot, Pastreaza in suflet si-n ochi numai harul, Scrisori de amor prinde-n paru-ti de foc. E iar dimineata cu flori de zapada Smulse

Smerita ea capul isi pleaca Si ochii cernuti sunt de lacrimi, Umbra si golul in par i se joaca Iar cerul ii ploua cu patimi. Pe pat ea tacuta s-aseaza Si plange in tihna-i amara, Cu lacrimi

Sunt cuvinte aruncate, Sunt si vise uitate… Si-s aceleasi lumini de neon. Sunt pasi rataciti, Sunt priviri pe furis… Si-i un mult prea fierbinte beton. Sunt pahare umplute, Sunt minuni

Am sa astept sa moara iarna Ce ninge-n miezul lumii noastre Si-o sa desleg in versuri taina Prinsa-n privirile-ti albastre… O sa golesc tacut pocalul Plin cu otrava celor sfinte Si-o sa te las

Mai e nevoie Doamne de-o scanteie... Sa mai privesc spre toate cate-au fost, Sa-mi fac in viata-mi simpla-un simplu rost Si s-o privesc la urma cum se-ncheie. Mai e nevoie Doamne de-o

Si noaptea pare... pare iscata din poveste Si ma inchin, si eu ma-nchin cand ma privesti Trupul il simt, trupul mi-l simt cum se trezeste... Zambesc tacut, zambesc tacut cand imi

Cat as vrea sa fiu iarasi copil Sa fie toate cum le stiu.. Sa fie muzica ce-a fost Si toate iar sa aibe rost.. Iar grijile sa nu-si mai afle loc... Tineri sa fie ai mei parinti Si ochii mei,

Pt. I. ................. Imi arde-o lumanare... gaz in lampa n-am pus Andries imi sopteste de un om fericit, De-un avion si de-un taxi ce departe l-au dus Si de-o camera mica c-un aspect

Dati jos prosopul! Vrea sa alerg, sa simt, sa va privesc, Sa joc acelasi joc prostesc Si sa-l castig caci asta-i scopul... Dati jos prosopul! Si nu suflati in lumanarea Ce-mi incalzeste-n timp

Sa scriem deci poemul-conditie umana, Citatie adusa greselilor din om Cand Iuda si Isus beau din aceeasi cana Ramane lumea goala, e moartea un simptom. Priviti in jurul vostru contemporanii

Cand orbii plang se rup pe rand sinapse, S-abat ploi reci peste planete moarte, Apolo-si ia-napoi regatele albastre Si-adoarme mana ce-a purtat sceptrul lui Marte. Cand orbii plang

Se moare din ce in ce, zi de zi Si pruncii nascuti sortiti sunt sa moara, Clopote bat si-s doar morti, mii si mii, Cand florile pier cruci incep sa rasara. Ziua se schimba intr-o bezna

Aș vrea să scap... Să trec prin viată clipind, S-ajung să va-nțeleg Și să mă sting, zâmbind. Nu-mi spune că-s nebun, Dar nici că-s viitorul Dacă mor azi...sau mâine, Nu îmi vei duce

Cand cad cortine peste oameni, Cand toti sufleorii-au adormit, Actorule, sa spui o gluma... Cu glasul tau trist si slabit. Si de-o fi lumea prea albastra, De n-o putea sa

M-am trezit dimineata cu buzele arse de soare, Imi umblase somnul cu capul dezgolit... Purtase-n par intreaga sa uitare, Probabil d-asta numai eu l-am simtit. Mi-am baut seva si apa de

Azi mi-am taiat o vena...asa a fost sa fie Si mi-am manjit peretii toti cu ura, Apoi am desenat un zambet pe coltul de hartie Si-am ras superior... doar sunt de rasa pura. M-am apucat sa scriu,

Cand sperante se sting tragic Peste ochiul meu, batran, Se-n firipa-n tine golul... Ce rost are sa raman? Cand concertul nostru, magic Cere-un bis la \"Ramas-bun!\" Se-nfiripa

Pe cand ne fugeau cocorii… Catre zari mai insorite, Langa noi se nasteau norii, Din dorinte ne-mplinite. -Ne-a trecut, spuneai tu, anul… Far’ a fi macar prea bun, Eu, tacut, dadeam cu