No Name

atunci cind dragostea devine muta e semn ca ai mai multe raspunsuri decit intrebari si ramine doar in-semnul mirarii ca iluzia se sfirseste? unicitatea devine multiplicitatea
\'iubirii cu sapte capete\', ca o regresie din monoteism in politeismul idolilor. hergheliile trecind prin singe, sint simboluri telurice din nocturnul amenintator din suflet,
prevestind insa revelatiile rationalului.
lungita pe patul de moarte, \'dragostea (ta)\' e solemna in fata \'trecerii\' intr-o lume vegetala (\'floarea\')a tacerii emotiilor.

\"te desfac de tine
o singură durere ascuțită între aripi
o lamă
atât
cât să guști
zborul\"

minunate versuri in care anulezi corporalitate pentru a denuda sentimentul diafan, ca la nasterea unui fluture.

in exil, gindurile devin mai clare. \"decupate\" (un cuvint ce iti apartine) din emotia traitului, ele promit insasi esenta acestuia. la rindul lor, gindurile sint ca undele unei ape, care fac sa se legene si salciile de pe mal. si astfel cercurile cuprind alte pendulari afective. chiar si in patria exilatilor oamenii isi transmit admiratia si simpatia si de ce nu chiar in_semnele...

daca \"framintarile subterane\", \"hergheliile prin singe\", se \"catapulteaza in lumina\", lasind \"semnul crucii in oasele albe\", nu inseamna ca rationalul a luat in posesie emotia, iar \'a(-ti) apartine\' e mai putin decit \'a(-ti) fi\'?
in poezie, am vazut insasi dragostea ta, personificata. facind \"sa-ti apartina\" - ea devine o entitate imblinzita, emotie sublimata in poezie, alaturi de alte ginduri minunate spuse aici. cind un vers reverbereaza in noi amintirea unei trairi intense e ca si cum am participa mistic la intilnirea cu \"celalalt\", incercind sa-l decodificam din expresia emotiei lui. si astfel cun trairea devine pretext poeziei, re-trairea versului in termeni rationali devine pretext pentru a provoca realul. iti sta atit de bine in lumea acesta...:)