Eu îți ascultam tăcerea
Când veneai seară de seară
Să îți odihnești durerea
Pe o stâncă solitară.
Și îmi oglindeam abisul
În privirea-ți abătută,
Îți citeam în gânduri visul
despre-o
Strang la piept un nume
Nu-l pot rosti-
Ecoul lui impietreste in mine;
Strang la piept un vis-
Nu mi-l amintesc
Taina lui se topeste in lacrimile mele;
Strang la piept o amintire-
Deschid
Cand dorul tau ma cheama,
Eu sunt lacrima din ochii tai albastri,
O lacrima nascuta din prea multa suferinta...
Si voi aluneca neputincioasa
Pe obrazul tau,
Ca o mangaiere
Intr-o
De-aș fi Universul,
Te-aș cuprinde în toate stelele mele.
Mi-aș inchina infinitul
albastrului pleoapei tale,
Þi-aș aduna gândurile
și le-aș presăra pe Calea Lactee,
Iar
Fără tine,
sunt aidoma
unui pescăruș cu aripi frânte;
Þipătul lui e durerea mea.
Căci nu e tristețe mai mare
Ca aceea a unui pescăruș
ce nu poate să zboare,
NN