Eu sunt marea ta
Eu îți ascultam tăcerea Când veneai seară de seară Să îți odihnești durerea Pe o stâncă solitară. Și îmi oglindeam abisul În privirea-ți abătută, Îți citeam în gânduri visul despre-o
Nimic
Strang la piept un nume Nu-l pot rosti- Ecoul lui impietreste in mine; Strang la piept un vis- Nu mi-l amintesc Taina lui se topeste in lacrimile mele; Strang la piept o amintire- Deschid
Ai fost...
Ai fost soarele care mi-a îmbrățișat inima cu lumina lui; Când ți-ai ascuns sufletul în înserare, Ai asfințit în mine...
O lacrima
Cand dorul tau ma cheama, Eu sunt lacrima din ochii tai albastri, O lacrima nascuta din prea multa suferinta... Si voi aluneca neputincioasa Pe obrazul tau, Ca o mangaiere Intr-o
Daca
De-aș fi Universul, Te-aș cuprinde în toate stelele mele. Mi-aș inchina infinitul albastrului pleoapei tale, Þi-aș aduna gândurile și le-aș presăra pe Calea Lactee, Iar
Fara tine
Fără tine, sunt aidoma unui pescăruș cu aripi frânte; Þipătul lui e durerea mea. Căci nu e tristețe mai mare Ca aceea a unui pescăruș ce nu poate să zboare,
