Nitu Maria

Merci beaucoup pentru adeziunea sufletească și poetică. Cu adevărat, am un bovarism chiar exacerbat, dar tocmai prin ce are negativ, încât mi-e ciudă pe mine de atâtea ori! Poezia e o modalitate de a-l anestezia când e prea parșiv cu mine!

proiectul France profonde are o deschidere f. generoasă, dar e și f. responsabil: e mai greu să scrii despre \"lucruri modeste\",să nu le ratezi tot în banal! M-aș bucura să nu renunți și să-l migălești...profund!
Poemul Mirandei e o piesă din puzzle: are o \"spunere\" învăluitoare și un final percutant (ultimele 4 versuri mi-au plăcut f. mult!)
Poate ar fi trebuit să cizelezi la fel și începutul: explicitarea \"una din 1950\" rupe sugestia poetică, și la fel \" cei dinainte aruncau gunoaiele...\" îmi pare cam stângaci
Întregul poem este in nuce un profil biografic incitant pentru un povestitor

Angelique, mulțumesc pentru lectură și aprecieri! Testez \"piața\" și \"modul de receptare\" pentru această direcție într-o eventuală serie de astfel de texte. Mi-ai dat un puseu optimist.

Pesemne din \"deformație profesională\", inerent, textul are tehnici de fotoreporter.Ar trebui să mai exersezi în a ...fi criminal cu propriul text, a mai peria din instantanee care în calapodul poeziei nu mai creează tensiunea unui puzzle incitant de fotoreportaj (de exemplu de mai lucrat la prima secvență din gara de nord, ori la cea cu întâlnirea de zece ani cu inutilul flash reportericesc \"bună ziua ,transmitem...\"
Acel \"într-un final am ajuns...\" detensionează nepermis poemul.
Dar îmi place acest gen de poezie din colaje de impresii ale unei zile. Chiar dacă are riscul dozajului inadecvat, când poți cădea în lungime plicticoasă.Trebuie precizie de ceas elvețian ca să iasă un coktail Molotov! Îmi place pasajul cu schiorul prin avalanșa de frici. Poemul tău are puține șchiopăieli, care pot fi retușate(cât să schimbe punctul de vedere nedrept prea categoric al lui Călin). Succes!

Salut Jorz!Abia m-am întors din concediu și m-a bucurat promptitudinea cu care ai consemnat Tabăra!Mi-era teamă că o încondeiezi cu o epigramă acidă.
Pentru că pentru mine o astfel de tabără nu e un compromis, ci o \"întâmplare\" de suflet unică în felul ei de a se întâmpla! Un \"Chat \" pe viu, în \"lumea de clorofilă\", cum mi-a plăcut definiția ta,care salvează oazele de dezhidratarea din virtual!
În contextul în care USR -ul pune la index taberele de provincie, mi-ar fi plăcut să subliniezi apostolatul lui Mihai Moldovan, care, în ciuda sănătății în pioneze grave, ca director de Casă de Cultură, reușește de 16 ani să dea cu tifla indolenței insolente a USR, și să mențină tradiția taberei!!

Monsenior Ghika,
Mulțumesc pentru lectură și apreciere: sunt o bifare în „terapia comunicațională” de care aveam nevoie, mai ales prin mărturisirea că ai regăsit idei –sentimente proprii, cotidiene.
Pentru mine, subiectele rămân deschise, continuu de introspectat.
Adaug evantaiului meu de perspective, ideea optimistă (apud Monsenior Ghika) că e o „alternativă viabilă a spiritului”, „o contragreutate” la apăsările înconjurătoare, pentru că eu simțeam „datul” acesta scos din latență ca un handicap, ca o vulnerabilitate.
P.S.: O să „sap” vis-a-vis de doctrina asta a Izolatismului. Mă incită!

Devorez tot ce găsesc despre singurătate, ca să mă înțeleg. Și astfel de versuri mă oblojesc, mă ajută să coabitez cu mine mai bine. \"Să curăț de nisip\" și să fac \"tandru\" spațiul \"în care ne creștem singurătatea\"

Poate puțin mi-au sunat discordant, în armonia stării poetice induse,unele sintagme cu ușor iz de termeni de manual:\"percepție corporală\", \"forme proeminente\", \"membrană subțire, impermeabilă\"(în concentrarea expresivă a frazării, e superfluu adjectivul \"subțire\", pentru că \"membrana\" prin definiție induce imaginea unui țesut subțire, impermeabil, care delimitează două medii).

În poem e regizată cu talent tensiunea, ascendent, culminând cu finalul impecabil.
M-a incitat să te citesc mai mult, întru complicitate afectivă!