Poezie
Evadarea din sicriu
1 min lectură·
Mediu
Orasul moare sub beton
Si soarele se stinge
Inlocuit de-un monoton
Si defazat neon.
La un sicriu de lemn visez
Caci corpul meu atinge
Numai ciment.
De la etaj, ramas fara de crez
Se-arunca un dement,
Dar e oprit de-un aer greu,
Si pica in sicriul meu;
Intre peretii de beton
Cu-o lumanare cu neon
Drumul prin moarte-i luminez.
Si desi mort, pe chipul gol
Apare-un zambet ca-ntr-un vis
Cu o plimbare prin padure.
Si-mi face frica geamu-nchis
Ca gandul o sa-mi fure
Si ca sa il deschid ma scol,
Si ma arunc, din nou, in gol.
053916
0

Interesante sunt strofa a-III-a si versul urmator.
Grija la modul in care suna "ca gandul".
PAre un fel de labirint al pieirii, ceea ce-ai spus tu in poezia asta, dar cum orice labirint are si o portita...
POate ai cazut ca baba din reclama la Cappy, daca ai vazut-o.Deci mai traiesti.
Cred ca te mai citesc, si mai revin.
Am o remarca fata de pseudonimul tau, dar o spun la urmatoarea parere. Trebuie sa verific ceva mai intai.