Duel poetic
- Deschide! Vin\' la mine Să te omor măi câine Ești bruta ce mă ține Doar cu-apă și cu pâine. Am vise, băi, mărețe Și tu mă ții în curte, Eu vreau a mea tristețe Tot omul s-o
Joaca de-a tristețea
M-am apucat din nou să fac Drăcușori albi pe zăpadă Și chiar de-i nasc ei tot nu tac Ci-n viața-mi coada își înoadă. Cu transpirația de alcool Topesc pavajul alb din jur, Fulgii se plâng de-al
Omul și scara
Călcând vise trepte se desprind din scara vieții. Visele mor și scara se destramă. În zadar chemi îngeri să îți ajute în zbor, în zadar te prinzi de treptele ce pică. Dă-ți drumul in
Renăscuți în uitare
Urmând gândurile reci, Visul și-a pierdut culoarea și se intunecă. Tu pleci, Anii trec... îi las sa treacă și ajung de unde am plecat. Cu ochii larg deschiși caut lumina, Respir nimic și nu
Unei blonde
Dacă aș fi sloi de gheată Privirea ta m-ar topi și aș curge peste tine. Dacă aș fi sfârsit Aș suge viata De la sanul tău. Dacă aș fi tintuit in stâncă Zâmbetul tău mi-ar da drumul. Dacă aș
Infinitul
Infinitul este o betie a cuvintelor, E nebunia unor oameni certati cu legile naturii, E neputinta de a exprima.
Revelatie
Cainii latrau noaptea din cartier Si noaptea fugea, si ziua fugea... Stele nebune au picat din cer Si se ineaca sub privirea mea. Dar eu le las sa moara-n noroi Ca sa prajesc in el pulpe de
Nu cauta tacere
Diseara sa nu cauti in zare... Din ceara infinitul rasare Langa lumanare. Sa nu cauti ceea ce inima-ti frange Caci timpul soarta-si plange Chiar in al tau sange. Si daca inima-ti bate cu
Cel ce traieste
Pentru cel ce traieste Fiecare linie ascunde o elice, Fiecare patrat ascunde un cadou frumos impachetat Iar un punct e varful unei piramide. Cel ce traieste nu deseneaza sunete Ci le asculta
In cautarea nebuniei...
...Latru la luna Strig la lalele Si urlu-n furtuna. De ce la lalele? Caci fara de ele A mea nebunie Ar fi cenusie, Nu rosie furtuna Sub palida luna.
Dans
Linii albe se incolacesc, Se strang in cercuri pe vreo craca Si frunze negre din copaci pornesc Sa vada viata cum se joaca; Caci ametind, culori unesc, Si flori si pomi isi pierd culoarea, Din
Cuvinte necunoscute
Niste cuvinte s-au despartit de noi Pe vremea cand nici n-au existat, S-au ratacit in rai si ne-au uitat, Caci altfel le-am fi regasit in ploi. Erau cuvinte vechi, prea importante, Cu care s-a
Haiku
Totu-i nefiresc, Fara un ultim cantec Lebada arde.
Potopul meu
O lacrima spala un pacat? Nu stiu, dar stiu ca niciodata Nu am vazut plangand Pe cel ce a nedreptatit. Nu imi permit cate o lacrima sa scap Pentru tot ce-i nedrept in lume; Ne-am ineca cu
Mi-e groaza de sicrie
Linistea noptii este intrerupta de o melodie; O recunosc, am auzit-o mai demult, De-atunci vreo trei sau patru ani sa fie... Era in miez de vara si marea era vie, Eram vesel ca ziua si ma
Ger
...Simteam nevoia sa-ti vorbesc... Cuvintele ce le-am trimis S-au intors sfasiate Sa-mi povesteasca De gardul de sarma ghimpata In care au ramas infipte Idei racite; Iar cele ce-au trecut de
Timp abstract
Timpul violent se arunca in oglinda Strabatand lumina in adanc, Regasind sufletele care plang Chemarea eternului din nefiinta. In juru-i drumul se lungeste Caci Sufletul il inconjoara Si
Scapare
Noaptea.. Biroul imi impinge cotul amortit, Scaunul de lemn imi tortureaza oasele Dar eu nu simt... Desi nu fac nimc, Ma simt obosit si fascinat De fiinta mea, O fiinta noua, Construita din
Izvor
Sus, in inima de munte, De cand timpul a-nceput, Un puternic izvor curge Si se-mprastie-n tinut. Mai la vale, apa-i mare Si tot creste zi de zi, Iar cand vine si-o ninsoare Numai peste sa nu
Ceas prezent
Ritmic, Intunericul se strange Ca un animal incordat Si se arunca Sa-mi sfasie ceasul. (Dar) niciodata nu-l atinge Caci este aruncat brutal, Imprastiat De un alt sonor prezent. Neputincios
Perechi de lacrimi
Intr-un dans copil, doua lacrimi isi impletesc tainele bucurandu-se de regasirea lor prin uitare. Doua lacrimi nesterse se oglindesc umed si se mira de frumusetea
Castele de nisip
Cand un om moare, trupul lui se transforma in pamant, iar gandurile devin fire de nisip pe care vantul le arunca in mare. Val dupa val apa le aduce la mal. Intr-o multime de idei, doua maini
Axa-timp
Din nou ne-am intalnit, Dar timpu-acum mi-e neted Si jucaus imi da tarcoale Cu unduiri coboratoare Ce alterneaza in urcare. Si mi-a vorbit: "Te uiti in jos Crezand ca sus E doar ce vezi
Axa-timp
Am fost la Creator sa-l cert De viata. Dar el mi-a aratat Un grafic al iubirii-n timp Intr-un cerc de ata Pe care l-a intins sub ochii mei. Si dintr-un cerc inchis, sfarsit, Il trage
