Poezie
Aroganță
1 min lectură·
Mediu
Plâng și firele de praf la moartea mea,
Dar ele nu știu ce e durerea,
O lume se sfârșește peste ea
O lume ce nu cunoaște revederea.
Cad plopi înalți cad și imperii
Un om moare altul se ridică
În timp ce hedoniști ne predăm plăcerii,
Nu ne uităm când ghilotina pică.
Furnici în vânt noi suntem ,veșnicie
Ce ne clădim universuri infinite
Și toți jinduind la scaunul de domnie
Uităm să trăim pentru a fi iubite.
În versuri plâng acele vremuri depărtate
Când visam că navighez pe sub tării înstelate
Dar încet-încet corabia lua apă
Și nu mă mai uitam la bolta înstelată.
001326
0