Poezii

Palma ustură obrazul, Gura mi-o omoară prazul Omul moare împăcat Câinii latră întruna în sat. Hoitul putrezește-n sol Chiorăie mațul meu gol Buzunarul mi-este plin Tânjesc dup-o sticlă de

Ai coborât pe-o rază luminoasă În umbra lunii ce pe cer veghează Ai coborât pe-o geană de lumină Dansând ca un satir sub clar de lună. Și m-ai vrăjit cu-a ta iubire Eu am căzut răpus mut de

Plouă urgia lumii cenușii Blestemându-și pe-ai ei copii Se cutremură pământul rănit, Doar el știe cât te-am iubit. Universuri cad și mor țipând Prăbușind în trupul meu plângând Întuneric viu

Piei drace! Lasă-mă-n pace! Pleacă de-aici Nu știi ce zici. Du-te la dracu Că îți iau capu' Capu îți cade Gura mea râde. Eu însă fug Tu arzi pe rug Eu însă scap Tu nu mai ai

Trenul mă duce la drum lung Un avion zboară cu aripi ce se frâng Mă duce hăt departe-n viitor Aproape de ziua în care am să mor. Șinele le lasă-n urmă acest tren Dispar rapid ca un blestem Și

Intrăm în primăvara tinereții Lăsând în urmă mlaștina tristeții, Am întâlnit pe cineva de care mă simt legat Ei nu îi pasă că sunt blestemat. Avem puțin timp de petrecut Și multe lucruri de

Clopoțelul sună gol în întuneric Știu că noaptea nu durează veșnic Și nici viața noastră nu e infinită Mai ales când n-ai alături pe a ta iubită. Poate de-aia alerg după tine Să te văd a mea

Ceterașul Ceteraș poznaș,poznaș, Cântă-mi tu de la oraș, Întâmplări și snoave bune, Pe care le ții minte anume. Destăinuie-mi povestiri Și-ale tale amintiri, Dar te

Copilăria în pași de joacă a trecut În tinerețe multe m-au durut, Maturitatea,oh,ție mă rog De bătrânețe scapă-mă căci nu vreau să mor. Ce scop umil și jalnic are omul De a rămas în viață pe

Plâng și firele de praf la moartea mea, Dar ele nu știu ce e durerea, O lume se sfârșește peste ea O lume ce nu cunoaște revederea. Cad plopi înalți cad și imperii Un om moare altul se

Viata dă în pârg și coace aurii fructe moi, Însă coasa morții le ia pe cele mai de soi, Lăsând în spate fantome sau stafii Case ,ruine, orfani sau copii. Cel ce a pus deoparte pentru el n-are

Anii ce au fost nu vor mai fi, Vremuri duse în trecut regret, Am îmbătrânit cu mulți copii, Viața m-a făcut mai înțelept. Femei frumoase-n vântul verii se ofilesc, Părinți ce m-au născut

Am plâns la moartea ta, iubito Am plâns și n-am niciun regret Am vise nopți în șir, iubito, Cu tine ca și când te-aștept. Am pus pe crucea ta iubito Un biet buchet de trandafiri, Să

Alb tremurător Du-mă pe un nor Departe de dor, Cutremurător. Negru-ntunecat Ia-mă de bărbat Du-mă apoi în pat În pat la futat. Galben însorit Doar eu te-am găsit Să ne mărităm La

Cartiere prăbușite-n beznă Sub stăpânirea câinilor jegoși, Apar 'nainte ca o fantasmă În inimile oamenilor fricoși. Mizerii se scurg din canale Și în boscheți miroase a praf, Dezastre aduse

Oraș în toiul iernii Binecuvântat fii,îți șoptesc Protejează-mă de friguri În adăpostul tău regesc. Nu fi zgârcit cu mine te implor, Nu am vrut să fug de tine Dar nu vreau să mor. Fiarele

În depărtări privind cu ochi de gheață Încercând să lupt cu-a inimii grea ceață, Păstrând în minte amintirea celei ce mi-a dat viață Punând capăt sorții ca și cum aș tăia o ață Visez la mine

Conduc corabia la mal, Delfini acolo mă conduc Pe apă nu se vede-un val Însă pe ape eu mă duc. Nici nouri nu se văd pe cer Nici fulgere și nici furtuni Un lucru însă vreau eu să-ți cer Te

Ne-a fost aleanul lung și zdrobitor, Și zilele chinuitoare și năpăstuite, Dar mie care mă topesc de-al tău dor Cum mi-au fost zilele,cum mi-au fost crud părinte? Din depărtări vin nori

Cel ce-a iubit o dată-n viață, O lume și-a deschis prin ai săi ochi O nouă zi, un răsărit,o dimineață, Cel ce-a iubit nu va uita deloc. Și tainica sa dorință sună a chemare Și zilele-s mai

Trecea un călătorsingur în noapte, Prin codrul tainic cu frunzele căzând Și-ale veștedei păduri și tainici șoapte 'L făceau pe călător să se plece amuțind. O ,călătorule cel nestatornic și