Poezie

Vrăbiuțe norocoase

inocența se salvează singură

1 min lectură·7 octombrie 2005

Mediu

O grămadă jucăușă

Se lăsă mai lângă ușă

Lângă balta cea de ploaie

Să facă și ele-o baie.

Și săreau și se zburleau,

Se-mbăiau și se certau,

Þipând tare, fără frică,

Trezindu-l pe Aurică.

Ba uscate, ba udate,

Dar cu ciocul mare toate,

Sperie gloata nebună

O întreagă bătătură.

Și doar mâța cea șireată

Vrând să le prindă îndată,

Sta ascunsă după fiare

Gata să le-apuce-n gheare.

Atunci iese Aurică,

Voios tare și le strigă.

Dar corul de zburătoare

Îl lăsă doar c-o mirare.

Iar pe mâță cu-n necaz

Și la masă doar cu praz,

Fără să poată să ia

Carne nici pentr-o măsea.

001.196

Nistor Mircea-Iulian. “Vrăbiuțe norocoase.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nistor-mircea-iulian/poezie/144367/vrabiute-norocoase

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.