Poezie
Scăparea păcii
nici oraș și nici sat nu vreau să văd
1 min lectură·
Mediu
Încerc să mă feresc de lume
Dar toți mă împing
Și mă aruncă cât mai în stradă.
Atunci încerc să fug de ei, și treg pragul.
Dar dincolo de poartă,
Mă așteaptă numai o câmpie.
Și e plină de praf și sete.
Iar deznădejdea îmi dă târcoale.
Și las totul să se ducă.
Mă uit mai adânc în mine
Și nu găsesc decât imagini
Și tot ce am simțit azi.
Mai pot să scap aruncându-mă în mare
Ca apa să mă răcească,
Și sa-mi săreze gândurile sălcii, amintirile.
Tăcerea o voi savura plăcut alunecând în ea, tot mai departe.
001072
0