Poezie
Febră
plin de senzatii si lipsit de sentimente
1 min lectură·
Mediu
Ochii îmi ard ca doi tăciuni incinși
Și nu pot să-i domolesc,
Nici să îi ard complet.
Și tot capul îmi vâjâie ca zece furtuni la un loc.
Parcă am devenit centrul universului
Iar eu sunt acel punct mistic în jurul căruia se învârte
Materia si gândul.
Și nici măcar somnul nu mă alungă din acest centru dureros.
Toate apele vor să mă lase
Secat și plin de frig.
Sentimentele au apus demult.
Mă simt pe mine din ce în ce mai mult,
Iar pe cei din jur îi alung.
Imi trebuie doar.....
Nu știu.
Doar ochii îmi ard ca doi tăciuni incinși
Și nu pot să-i domolesc,
Nici să îi ard complet.
Și tot capul îmi vâjâie ca zece furtuni la un loc.
001059
0