Poezie
Mă bucur
1 min lectură·
Mediu
Dar mai întâi de toate mă bucur că exiști,
Mă bucur de asemeni că sunt încă părinți,
Ce-au zămislit și-n suflet, numai copii cuminți
Și lacrimi de iubire din ochii cândva triști.
Mă bucur când pe cerul albastru-purpuriu
Apare curcubeul tronând pe plumburiu...
El este semn de pace de armonie lină
Este și solul pașnic de liniște deplină,
Mă bucur și mai mult tristețea s-o alung
Din sufletele grele-‘necate-n propriul trup...
Mă bucur când pe chipul mutilat de timp
Renaște altă față cu zâmbetul prelung,
Mă bucur când misterul învăluit în fum,
Se-nalță precum ceața ce-a hoinărit pe drum,
Or se topește –n tihnă când cugetul curat
S-a ridicat la Soare și-amarul a uitat...
M-alint în fericirea în care tu exiști!
Iulian Nistor, Vaslui - 02.03.2007
013.010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nistor Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Nistor Iulian. “Mă bucur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nistor-iulian/poezie/234746/ma-bucurComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
am citit din textete tale, cuminti, pline de gingasie si candoare. nu e rau... se vede umbra si lumina acelei sensibilitati, necesare poetizarii. de aici se poate incepe, cu exercitiu si lecturi alese, ceva...
cu prietenie,