Ce bine stau ,
cu putina liniste
impresurata monotonie
dezvaluind caracterul taceri ,
a progresului vieti
totul deducand in spre pieire
imi recunosc regretul
si ii readuc intelesul
Croind misterul.
e secretul meu in deprimentul tau.
eu spun lumea se afunda in coincidenta dura
evocand momentul fracturand sentimentul.
stiind solutia ce ramane in mine in intimitatea mea.
pt
in ingnoranta rasfatata
piere dorul meu de altadata
corp cuprins in ura amara
stele nu mai vor sa cada
luna plange picuri galbeni
destinate fiind toate morti infrigurate
oare vina sami asum
progresiv neintuitiv
aruncat in unda cruda ,depresiv
iubit de ura zgribulit ,deconspirativ
fantezism urat imprastie spreranta in vid
si lasa doar neputinta de sfarsit
si amar pacat tarat de
NG