Poezie

Ploaia

1 min lectură·25 septembrie 2023

Mediu

In seara asta, cerul mi-a spălat

Și trupul și sufletul prea obosit

Și poate chiar și ultimul păcat

Și gândul trist și indoiala

Și gândul nerostit.

Și mi-a dat apa, mi-a dat gheata

Sa pun pe suflet, să-l dresez

Și stropii mari ce cad pe fata

Și gheață ce-mi cade pe spate

Mă ajută să visez.

Nu am simțit că ploaia doare

Nu am simțit că este rece

Doar că iubirea mea nu moare

E doar închisă într-un seif

Doar ca sa nu plece.

Și-n ploi ce vin eu voi mai plange

Căci nimeni n-o să știe

Că am greșit, că am iertat

Pe toți, pe toate, dar

Nu îmi pot ierta mie.

Și dacă lacrimi vor cadea

Când plouă nimeni nu va ști

Ca plâng, că rad, în viața mea

Voi lua în piept orice furtuna

Doar pentru a te iubi.

00919

Nicusor Porumboium. “Ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicusor-porumboium/poezie/14174002/ploaia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.