Poezie

Lumina

1 min lectură·21 ianuarie 2024

Mediu

Când norii altora se-aduna

Și îți promit că te-ocrotesc

Și tu ii crezi, iar ei îți fură

Lumina ta și nefiresc,

Îi lași să te cuprindă toată

Și iar îi crezi când îți șoptesc,

Că nu-i nimic greșit în asta,

Că-i dreptul tau, că eu greșesc

Și nu mai vezi in întuneric

Îi lași să îți alunge vina

Crezând că ei sunt Soarele

Și raza și căldura și lumina

Am să m-aprind in întuneric

Sa văd cum ard in ochii tai

Și umbra mea să îți arate

Că spre lumina mai sunt căi

Și am să ard până alegi o cale,

Până la ultima mea strălucire,

Și-am să mă sting când vei păși

Pe drumul tău spre fericire.

00595

Nicusor Porumboium. “Lumina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicusor-porumboium/poezie/14177392/lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.