În tăcerea nopții lentă,
Aud vocea stimulentă.
Aud ploaia cum răsună,
Și cum strigă ea nebună.
Mie-mi place cum s-aude,
Și îmi dă fiori cu sute.
Noaptea pare liniștită,
Și îmi este
De abia acum am înțeles
Că n-am știut să te păstrez.
Că nu am stiut...nu
Să îți arăt cât însemni tu.
De multe ori tu ți-ai dorit
Să fi lângă mine,
De multe ori...dar n-am știut
Credeam
Dacă vei simți vreodată durere..
Mergi mai departe cu capul ridicat,
Dacă vei învinge înseamnă că ai rezistat
Și niciodată nu ai picat.
Poate vrei să schimbi totul,
Dar nu vei reuși...
Că
Stelele strălucesc,
Ușor îmi zâmbesc,
Parcă vor a vorbi,
Încearcă mereu a șopti.
Strălucesc mai tare...
Din ce în ce mai tare,
E de mare mirare,
Se vede,nu m-au dat în uitare!
Când sunt
Cerul este fără stele...
Frigul este printre ele.
Au dispărut ca din senin
Seara asta e un chin.
Totul se revarsă,
Timpul stă în loc.
Inima mie arsă
Azi nu am noroc.
Cineva mă ține
Nu
Ninge,ninge cu mirare
Când afară-i toamna mare.
Nimeni nu se aștepta
Să înceapă iarna grea.
Ninge atât de liniștit,
Și afară-i ger cumplit.
Oare ce se va-ntâmpla....
Va fi iarna atât de
Mă luminează și îmi dă speranță
Nu uită să îmi zâmbească
Mă face mai fericită
Să mă simt mult mai iubită.
Ea mereu este acolo sus,
Oare cine,o fi pus????
Nimeni nu o poate atinge
Luminează
Mereu să zâmbești,
...căci zâmbetul e iubire.
Zâmbind vei vorbi,
Și nu vei greși.
Chiar dacă zâmbetul ție uscat,
Mereu vei fi admirat.
Vei primi mii de zâmbete,
Și asta va fi de
O perioadă grea,
E în inima mea.
Nu știu ce să fac,
Cu cei dragi sa mă împac.
Nu știu dacă am greșit,
Nu știu dacă am iubit.
Nu știu cum ar fi mai bine,
Să plec să n-aud de nimeni???
Asta