Poezie

Steaua

1 min lectură·11 ianuarie 2010

Mediu

Mă luminează și îmi dă speranță

Nu uită să îmi zâmbească

Mă face mai fericită

Să mă simt mult mai iubită.

Ea mereu este acolo sus,

Oare cine,o fi pus????

Nimeni nu o poate atinge

Luminează și se stinge.

Iarna nu o poți vedea,

Decât seara stai cu ea.

Pe timpul verii,mereu luminează,

Tot timpul ea te veghează.

Luna e fericită că e langă ea,

Mii de îngeri zboară deasupra sa.

Are cerul,e bogată,

Nu poate fi comparată!

Dacă vrei a o avea,

În zadar!Nu vei putea.

Știe bine să se ascundă

Rămâne mereu o undă.

Dai toți banii pentru ea,

Și nu poate fi a ta!

Însă Bunul Dumnezeu,

Odată te i-a la el.

Și atunci o vei avea

Va fi chiar în mâna ta.

001.522

Nicolovici Roxana Maria. “Steaua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolovici-roxana-maria/poezie/13923190/steaua

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.