Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
***
vreau să scriu ca un copil
împotmolit în nemurire
un copil speriat de propriul țipăt
să mă urc pe scara fânarului
și să vorbesc cu Dumnezeu
și cu costică țiganul vecinul meu
să mă trezesc deodată
funcționar la prefectură
și să-mi pară rău de morțile
prin care am trecut
și de nașterile mele premature
să-mi fie purecii
cei mai aprigi dușmani
și învățătoarele de pe tot pământul
să-mi încurce existența.
ce frumos e uneori
când fac dragoste
și când fără să vreau
mă trezesc zeiță
fără amenințări cu cuțitul
fără priviri macabre
așa o nicoletă liberă
aș vrea să mai am
o nicoletă…
004.065
0