Poezie
Schizofrenia artei.
Cutremurul sacru-al tacerii.
1 min lectură·
Mediu
Uneori, când merg pe stradă,
Mă cred cel printre nebunii
Orbi ce-au îvățat să vadă,
Soarele în abisul furtunii.
Atunci când se mai oprește timpul,
Obișnuiesc să râd din străfunduri,
De puritatea ce-nconjoară schitul,
Bucurându-mă și mulțumind în gânduri.
Nimic nu-i mai veșnic,
Decât sublimul dulce,
Ce-nvăluie viața ezoteric,
Și-o-nvelește pe cruce.
Suntem un opaiț de zgomot,
În a sferei tăcere infinită,
Suntem o respirație de clopot,
Pe fața cerului neprihănită.
001.571
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolescu Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolescu Bogdan. “Schizofrenia artei..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolescu-bogdan/poezie/13965185/schizofrenia-arteiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.