nicolau george daniel

Vezi profund, macabru dar profund. Te provoc sa scrii ceva despre delasarea oamenilor, despre lipsa lor de atitudine, despre ce mai inseamna frumosul azi.
Ai respectul meu!

Raman siderat! Cat de mult ne-am departat ca oameni de firescul romantic? Va aplauze sonore pentru un poem lipit de peretele absurdului pe care oameni carora le place sa fie considerati docti preaslavesc picajul lumii in realitate.
Fara indoiala, poemul, in viziunea mea, de prea putin cunoscator al poeziei moderne, surprinde un spirit de lupta intre carnal-realismul zilei de azi cu iluzia romantismului dintr-un alter ego care se mai cauta inca.
Cateva expresii interesante puse intr-un text care isi pierde deseori cursul. Pe cat de pasionala se cere a fi aceasta poezie, pe-atat de abrupta e prin lipsa liantelor si prin lipsa logicii.
Mi-au placut expresii ca \"motaind ca un sfant deasupra capitei de trupuri\" sau \"tragand de timp ca sa ma acopar cu el\" si nu in ultimul rand \"sare ca o manzoaca dintr-o pulpa in alta pulpa.
Felicitari pentru curajul de a scrie!

frumoasa evitarea dublei negatii, dar cu putin mai multa atentie la cursul firesc al versurilor ai fi putut evita si repetitia naiva: \\\"dar ajungeam,...dar acum sunt...\\\" etc.