Nicolau Alexandru Vlad

e o poezie mai mult decat interesanta....leaganul functioneaza ca o masina a timpului penduland intre prezent si trecut...pastreaza vie nostalgia copilariei fiind aproape singura jucarie pe care generatiile o au in comun.daca la inceput iti dadea emotia zborului,acum te face sa zbori cu gandul la ceea ce ai lasat fizic in urma.
ajuns la randul tau parinte intelegi in sfarsit grijile parintilor tai si refuzul lor sufletesc de a te lasa sa cresti,pentru ca doar in copilarie ti se dau oase in schimbul unui zambet.