Nicolae VASILE

De o vreme-ncoace cartea nu mai place. Apărute-n țară, la apus de seară, tot felul de școli, care dau la toți, fel de fel de tonți, hârtii mii și mii, că au învățat, diplome au

Unde sunt oamenii? Nu mai sunt, au devenit câini! Unde sunt câinii? Nu mai sunt, i-au omorât niște nebuni! Unde sunt copiii? Nu mai sunt, au devenit îngeri, înainte de a se naște, deși

Aproape departe Atunci, când ești departe, trăiesc un mare chin, dar te simt mai aproape, că suntem singuri pe fir. Când ești aproape, de față, îmi ești mult mai departe, iubirea-i iubire,

Ca om de tehnică, inventator, dascăl am fost tentat să cred că omul nu are limite în inventivitatea lui, de câte ori a mai depașit câte o barieră. Dar există o latură a creativității pe care omul

De sărbători Când ești singur, dac-o fi să mori, sigur o să fie în zi de sărbători. Toți ce-ți fac timpul să treacă mai ușor, atunci, au alte treburi, petrec la familiile lor. Vrei

Spre Casa Soarelui Io, Soare,... nu doar sursa fierbinților veri, ci stăpânul întregii zări, voi, cei care vă iubiți, în Cetatea mea, sunteți, mereu, bineveniți!... Timpul nu mai

Un univers avem și-i luminat de stele, dar tot atât de întunecat de găuri negre. Steaua, un simbol al rispei de lumină, oricât de mare ar fi, de energie plină, e totuși slabă față de

Ajunul Crăciunului Doar în noaptea de Ajun, să fii moș, e ceva bun, toată lumea te răsfață, cu veselie pe față, îți spun toți, doar lucruri bune, parc-a venit raiul pe lume, sunt cu tine

La biche (Lui Nicolae Labiș) Iarbă, fructe, flori albastre, în grădina vieții noastre dimineți pline de rouă, datu-ne Dumnezeu nouă. Nicule, mamă, stai acasă, ai de toate, nu

Măsura în toate este foarte bună, când se poate. Sunt în viață însă trăiri importante care vor rămâne pe veci nemăsurate. Măsoară candoarea unui zâmbet, măsoară tăria unui gând, măsoară dorul

Nu știu cum a gândit Dumnezeu legătura dintre om și animale atunci când le-a creat. Poate le-a creat pe toate la fel și doar trufia noastră ne face să ne considerăm altfel decât celelalte. Din

Limba care unește Dragii mei tineri, colegi de popor, nu stricați ceva de care vă va fi dor! Fără limbă, nu există popor, fără limbă, nu avem viitor! Nu mai putem încăpea în micul

Gând de primăvară Azi, am făcut curățenie pe birou, în suflet și în gând, poate, d’asta a lăsat Dumnezeu primăvară pe Pământ. Am aruncat invitații, onorate sau neonorate, am șters

Răpus de lumină Bietul om,... mai bine rămânea în pom!... Au tăbărât toți cu lumina pe el, nu mai poate trăi, de niciun fel. S-au pus cu cele sfinte pe noi, oare, Dumnezeu vrea să ne ia

Se împletesc în mărțișor roșu, alb, și-un fir de dor. Roșul este sânge, este viață, albul, curcubeu amestecat cu care să trăiești, învață, dorul nu se vede, dar se simte, toate

Simboluri naționale Secunde, minute, ore, saptămâni și zile multe, luni, ani, decenii, secole și chiar milenii, toate se-adună, pun mână de la mână, să zidească nația română! Totul pare a

Oraș cu destin de poveste, unde Dunărea sfârșește, pe unde Europa crește. Ne-o spune semeț un far, cândva pe malul mării, azi lângă bazar. Europolis, vis de scriitor, devenit hotel

În mijlocul câmpului, în bătaia vântului, parcă-n ciuda gândului, împrejur sârmă ghimpată, inutil, doar să se vadă!... Animale, plante, oameni, ce se vor aparte, sunt cu toții la un

Iubirea de dincolo Te așteptam, să apari de undeva, să ne iubim. Voiam, dar nu te cunoșteam. Ne-am cunoscut, Dumnezeu în cale mi-te-a scos și totul, pentru mine, s-a întors pe

Nicolae VASILE Ingenuu și diafană El, ingenuu, ea, diafană, se plimbau printr-o poiană, sugerau că-s împreună, mergând ţinându-se de mână. El vedea structurile, ei îi plăceau

Noi ne veseleam tot anul, el scria mereu jurnalul, noi căutam fetele, el se-ascundea cu cărțile. Bolnav fiind, ce revelație… făcea cu alții educație, șeful cu partidul, liftierul, care se

Doamne, de mă rog la tine o s-ajung în Rai poimâine, ce fac azi și ce fac mâine? Gândește, mereu spre bine dar bazează-te pe tine, nu pe speranțe deșarte sau ajutoare divine. Nicidată nu

Începuturi de toamnă Oricând te-ai născut, grădinița o-ncepi toamna, în loc de mama, o ai pe doamna, deodată, singur nu mai ești, și nici micuț, chiar simți cum crești. Școlile, de