Un zâmbet duios te urcă în cer
Un nor să pot fi
Un nor să-ți pot da.
Și vântul ce plânge
Nimic nu-l ajunge,
Doar zâmbetul tău
În suflet răsare
Mai dulce ca dorul
În ochi să străbată
O
Te caut mereu.
E lung drumul și greu.
O clipă să stai,
Iluzii să-mi dai.
Să pot să te simt,
Să pot să nu dorm,
În noaptea cea rece
Eternul petrece.
Trec cerbii în goană
Și negură
Când trece mireasma
Prin părul năframă,
Când trece de-a valma
Un gând mă-nfioară.
Iar norii petrec
În dans se întrec -
Când luna zâmbește
Apoi se oprește;
Se uită la ploaie, se uită la
În noapte adânc ce brăzdează
Doar gândul răzbate în treacăt
Iar vântul se stinge în șoapte
Firav și timid.
Cu ochii plecați în albastru
O lacrimă curge șiroaie.
Iubirea și dorul
NV