Nicolae Tudor

M-am jucat un pic. Va daruiesc un motiv de gandire

Spui ca tu erai
tulburele fior
din roua nesecata
a diminetilor ce plang
in roua ochilor
cei intristati de viata?

Erai primavara
din crezul meu,
suflarea ta de gheata
arzindu-mi sub calciie
curatul
Nu?
Inca mai caut…

Am cerut parola să pot veni aici.
România peste 1000 de ani poate arăta în orice fel. Fiecare și-o imaginează cum vrea, conform experienței și convingerilor sale.
Și ce dacă pot apărea copii ai străzii desenați nevinovat pe asfalt, sau vidanje besmetice, în toiul zilei, pe străzi!?
Aceasta este viziunea unui om și, dacă tu nu ești de acord cu ea, nu trebuie s-o critici. Nimeni nu are dreptul să judece Adevărul altcuiva atâta vreme cât nu știe ce la determinat pe respectivul să-l ridice la rang de Adevăr!
Ca să faci «bine» TREBUIE SA-L FACI TU, prin exemplul propriu. A pretinde altcuiva exercitarea sau efectuarea acelui «bine» nu ajută cu nimic, evoluția către care tindem cu toții riscă să se disperseze.
Ai grijă in continuare la tot ceea ce faci TU, așa cum știu c-ai făcut și până acum.
Este fantastic că unii oameni tot mai întrezăresc pe undeva o Românie!
Denisa, fiica lui Nicolae

Ah, și cât n-am vrut să supăr…!
Personal, mă reconsider nivelul zero. Rog să-mi ridice cineva mărirea!
Sunt și dispus să mă retrag.
Uitați cum stă treaba: gresiți total.
In Romania. un singur om schimbă o țară. Exista atâtea grupuri care așteaptă doar un semn și, ca oile o iau la goană într-o direcție sau alta, își dau apartenența de formă,( onorific!) și nu se dau la o parte, țin aproape.
Spuneam cu câteva intervenții în urmă că fiecare trebuie să-și facă datoria în pătrățica lui Si am fost făcut bule de sticlă, și s-a acordat o steluță în contra mea. Pătrățica poeziei înseamnă o responsabilitate, înseamnă obligativitatea de a te arăta așa cum trebuie să fii, nu așa cum ești!
Nu e de mirare că se refuză tot mai des această lume. Va deveni curând un curent de masă. Vor trebui probabil intervenții extraterestre să ne cucerească și să ne organizeze, să ne pună pe fiecare la locul lui, că noi suntem obositi, am rezolvat-o, nu se poate!
Antoane, Antoane, ești apreciat ca un maestru, spunea cineva că ai dat direcția in poezie, ce exemplu dai? Te-nvârți în cerc, stai plictisit pe o bornă de kilometraj și te simți ușurat!
Halal!

In «r»omânia viitorului vidanjele protestează ziua pe străzi, copiii străzii au dispărut, dar noi, nu, i-am reinventat în desenele de pe asfalt, nu puteam fără ei, lumea e fericită, nimeni nu strâmbă din nas.
Oare, curățenia să fie problema cea mai arzătoare?
Citesc poezii extraordinare pe site, îmi dau o stare fantastică de plăcere, ca și aceasta. Dar nu se prea oferă soluții de viață, nici măcar nu se pun întrebări!
Parcă toți se complac în resemnare, și-și trăiesc ca vrăjiți propria dragoste, ceea ce e sublim! Numai că eu, cititorul, trebuie să iau din poezie ceva, cu mine, acasă, ceva ce nu-mi zdruncină speranța.
Poetul nu trebuie să prefere ’’transparența’’, să nu stea la capătul celălalt al culoarului, pregătit parcă s-o ia la fugă, oricit de poetic ar fi. Dacă copacul este tăiat din greșeală, vlăstarul tânăr să-și înfoaie aripile, ca cobrele, să sperie vântul, generația tânără să fie puternică, pentru că este singura care mai poate face ceva.
Maestre, sunt o belea, să mai vin cu pupicii?

Maria, nume sfânt, în zilele acestea sfinte, pelerin la această pagină, parcă am intrat în Casa Domnului.
Și atât de delicate vă sunt vorbele, încât mă opresc, fiindcă mi-e teamă ca vorbele mele păcătoase să nu tulbure vraja.

Imi permit o observație nesemnificativă: după «forever», este altă idee și cred că versul ar trebui oprit, «undeva se stinge» să fie alt vers. Ca să fiu sincer (și în contra tuturor), comparația asta cu tatuajul parcă intră în tablou cam în afara subiectului, o dată- fiindcă nu-mi place, a doua oară pentru că e într-o limbă străină mie și simțirilor mele «autentice».
Este prima poezie pe care v-am citit-o, v-am creat un folder și l-am salvat cel mai aproape de sufletul meu.

Mi-au mers la suflet:
”copita cerbului care bătea ploaia’’,
și «turnul din Pisa, mereu spre tine»
Sunt nevoit să recunosc că energia dv. creatoare mă «frică de iepure» și mi se-mbată
Ce?
Nu s-a-ntâmplat nimic!!!

Nu contează dacă suntem sau nu cineva. Important este că ne place cuvântul și robim la el.
Dacă vrei neapărat să-mi cunoști părerea despre o anumită poezie, te rog să mi-o trimiți prin e-mail (tudorsnc@mail.ro), voi căuta să fiu explicit, cu riscul de a emite o părere greșită. Dacă nu, lasă-mă să te caut când voi putea, fiindcă (e totuși un internet!) intervențiile care se fac la textele mele mă obligă la răspunsuri și cercetez cât mai mulți, până voi câștiga 5 prieteni pentru a mă rezuma la ei. Tu ești primul!

Cuvântul căprui dă tot farmecul acestei poezii, ca Iliescu în partid, trage după el totul.
Dacă facem abstracție de el nu mai ramâne nimic. Chestia e că nu putem face abstracție, nu avem voie. Si de aceea poezia este frumoasă, din cauza acestui cuvânt, care este o sclipire artistică.
Pentru a avea sclipiri e nevoie de poet. Si acela sunteți .
Vor trece anii și această intervenție a mea nu o veți uita. E așa dureros să primesti o critică… Stiu, dar mai știu și că după câteva nopți produce efecte benefice.
Avem întotdeauna nevoie de un prieten să ne ajute , să judece străin de noi cele ce spunem, altfel trebuie să treacă timp până ne judecăm noi înșine .
Spuneți de bucurii simple. Vă înțeleg și vreau să iubesc și eu ce iubiți dv. Pentru asta trebuie s-o văd cum arată , cum gândește, cum se-mbracă. E răspunderea dv.
Nu-mi place de fata cu ochi căprui fiindcă « întinsă languros pe trotuar » e mai curând o prostituată, nu-mi place că « alunecă «, n-are suflet și că –și lasă pozele hai-hui .
Asta nu înseamnă că dv. ați fi prost. Un ritm de 6 silabe e greu, poezia cu rimă presupune muncă, ați reușit metafore profunde în jumătate din poezie :« cântec ploios », « ecou amărui », »poză hai-hui », »cuvânt lunecos »ș.a. Eu judec o poezie după 3 criterii- idee artistică , profunzimea sentimentelor și limbajul folosit.
Cu siguranță vă voi mai citi, dar comentarii n-aș mai vrea să fac nimănui, fiindcă îmi iau timp și nici nu sunt dorite. Poezia este tratată superficial(nici nu e de mirare de ce a fost detronată de pe edificiul artelor).
Eu vreau să mi se spună adevărul și-mi place și să spun ce gândesc. Numai că se doresc numai laude.

Sunteți de o duritate ce mă sperie.
Un om al cuvântului nu poate fi despărțit de sufletul său.
Constatați o lume imperfectă, alienată , pe care o vedem cu toții și din care facem parte, trebuie și să ne-o asumăm .
Cu uneltele dv trebuie să dați un exemplu de speranță.
Faptul că nu aveți suflet de dat și deduceți că suflet nici nu prea ar mai fi, mă-ntristează.
Îngerii sunt negri, lumea ar fi o demență, jigniți grădinarii și, nepermis, chinezii (acel pasaj e musai să-l retrageți , oricât de interesantă ar fi replica), , mai gata să spuneți că florile miros a tăiere.
Haideți să nu mai amețim , ci să ne minunăm împreună, priviți atent și veți găsi tot mai multe motive s-o faceți. Am nevoie de prietenia dumneavoastră .
Deschideți teveul, să încercăm să facem lumea mai bună nelăsând să se propage răul. Să reconstruim fiecare bucățică cu bucățică drumul invers al sufletului în metrul nostru pătrat, trebuie să putem măcar atât. Altfel vom suferi la infinit, vom muri urlând ca personajul lui Tolstoi.
Constat atâta talent, atâta profunzime, atâta energie. Dacă hitler și-ar fi consumat energia slujind binele, am fi trăit altfel. Întoarceți-vă fața spre minune, sunt prea mulți care n-o fac, haideți să ne dăm sufletul, numai dat este frumos, locul lui nu e înăuntrul nostru, așa cum locul animalelor nu e în lanț

Atentie, toate partile leandrului sunt otravitoare.

In alt plan, mult mai serios și mai subtil, Lavinia s-ar putea să refuze “politicos, cum se face’’, această lume, preferând o întoarcere la natură, la animale. Mă-ntreb de un ceas, de ce? Iar răspunsul e, surprinzător, în paranteză: fiindcă cei care pot și trebuie să facă ceva , dorm .
Oare să nu se mai poată face nimic ?

Această poezie dezvăluie o femeie doritoare de mici jocuri nebunatice, de surprindere și insistență. Este (ne)răbdătoare, și speriată parcă de blegirea simțurilor . Nimic nefiresc.

(alo, regia, o steluță tabu pentru moțoleața rămasă fără corset !)
Nu se-aude , sunt « zero », așa că nu pot să vă ofer decât pupici nedeschise pe floarea soarelui!

Nexus lingușește.
Această poezie începe foarte comun. Dacă aș picta asta mi-ar da o înserare covor.
A compara un chip cu o statuie mi se pare o jignire gravă adusă frumuseții umane.
Nu-nțeleg gestul abanos, probabil n-ați găsit altă rimă.
Care naiba e secretul de vă place căpr(a)uea asta ?

Mă-nghesui și eu o clipă , la această poezie mică-mică și zâmbesc a aplauze pentru concentrarea cuvântului , pentru puritatea rouei(na, că nu știu cum se zice!), pentru atingere.

Cum poți cu vorbe simple încă
Să faci din poezie o lacrimă adâncă ?

preafericite gap, ia dumnezeaua
cuvintelor maiestre pune saua
Și-arata-ti harul tau divin
Cum spui ca spune Augustin

Regret toată povestea asta absurdă , retrag toate observațiile.
Promit că nu-mi voi mai exprima păreri.
Muze, tuturor !

Poezia e prea vorbita
Asemeni pestelui din marec , oricât s+ar ucide , totdeauna mai ramâne cava!

Inteleg ca sunteti din usa , un nene (doar scrieti cu i din i)si ati badigardat-o la comanda pe D.(nu merita sa-i scriu numele intreg!).M-ati improscat cu noroi gratuit , fara sa verificati despre ce era vorba .Credeam ca au ramas in urma asemenea mentalitati .
Site-ul acesta are o rubrica prin care poti interzice comentariile .
Stiam ca prezenta mea tulbura apele si nu ma surprind magariile.Am primit si un email de la dv.(mi-am dat seama dupa limbaj si greselile gramaticale)
Incepe sa-mi placa poezie . ro .
Poezia dv este o femeie tare urita , ca tigancile cu fuste lungi . Daca o femeie nu te impresioneaza din prima , n-are rost sa participe la miss.Ar trebui sa pierd o zi sa va demonstrez asta si , ca si dv, am treburi .Cine nu se ajuta singur , nu merita sa fie ajutat de altii.