Nicolae Tudor

Marele adevar despre poezie este ca nu exista un adevar despre poezie.
Poezia este ceea ce vrei tu sa fie. Poetul scrie ceea ce simte el ca trebuie sa scrie si o face cum ii este felul. Poetul invata de la inaintasii sai pana-si creeaza un stil propriu. Acest stil poata sa placa sau nu. Stilul lui devine important in momentul in care se impune, adica devine respectat, recunoscut si atrage adepti. In mod normal oricine ar trebui sa respecte si sa incurajeze preocuparile poetului, fiindca asa este frumos : sa ne bucuram de frumosul pe care ni-l ofera un seaman de-al nostru. Americanii ridica in slavi micii creatorii si-i impun opiniei publice : ex. « Micuta Picasso »
Cand, a scrie poezie, devine o profesie, lucrurile se schimba . Poetul isi asuma un rol, adica se pregateste serios sa-si impuna ideile proprii, adica raspunde original la intrebarile umanitatii, uneori se crede Dumnezeu.
Problema este ca acest poet cred ca a tulburat apele asa fel incat poezia nu se mai stie ce este. Profesionist fiind a ridicat stacheta metaforei, adica a inceput sa vorbeasca incifrat, pe regula: cu cat vei fi mai neinteles cu atat vei fi mai bun. Pictorul Marcel Duchamp a incifrat atat de mult incit criticii vremii au recunoscut ca nu inteleg nimic si l-au ridicat in slavi . Dar el a fost logic, « nud coborand o scara » este decodificat pe calculator si astazi este foarte simplu de inteles. Intrebarea este: cui foloseste incifrarea, metafora fistichie? Eu sunt atent mai intai la ce spune un poet, incerc sa-i inteleg lumea pentru simplul motiv ca vreau sa-mi fac si eu una. Apoi la cum o spune
Aseara la « Seara buna »,Ducu Darie spunea ca teatrul nu se adreseaza specialistilor, ci oamenilor simpli, spectatorilor. N-ar trebui astfel si cu poezia ?
Cred ca este important ca poetul sa transmita concluziile sale cu privire la sine si la ce-l inconjoara, intai pentru a se lamuri pe sine, apoi, ca intelepciunea sa sa –i ajute si pe cititori, respectiv sa-i invete ce e dragostea, viata si moartea.
Cand poezia devine prea personala, cand poetul devine singurul personaj al spectacolului exista riscul ca cele spuse sa devina prea personale si sa nu se potriveasca si cititorilor, iar acest gen de poezie o resping, o consider exercitiu de jurnal si trebuie sa ramana acolo. Numai cand poetul traieste experiente majore poate decide ca actul sau creator sa devina public. In lume s-au scris milioane de poezii si prea putine au ramas in sufletul oamenilor .De ce sa aduci pe piata un text care se potriveste numai tie ?
Personal sunt fermecat cand poetul se analizeaza pe sine, isi descopera limitele, ofera sperante, pune intrebari, da definitii, descrie sentimente, are o atitudine pozitiva fata de ce-l inconjoara, iar cand o face cu munca (rima) il iubesc mult pentru darul sau.
Asa cred eu si nu ma supar daca nu ma luati in serios, este doar o parere si sunt dispus sa mi-o imbunatatesc !

Risc sa nu fiu luat in seama: povestirea apartine altui gen literar.
Asa cred ca trebuie sa arate o poezie. Cum voi avea cateva clipe libere, voi explica si de ce cred asta
Ca observatie critica: clipele « verticale » sunt un pampon ce distruge sobrietatea textului( chiar daca fiecare litera a vrut sa fie o clipa si sa arate trecerea lor).
Mi-au placut mult : « iarba timpului meu crescuta haotic de multa vreme necosita orbecaiesc in a fi »

In general, se scrie despre dragoste si despre preocuparile existentiale ale individului, culminand cu o abordare filozofica, legata tot mai frecvent de biblic.
In dragoste se pare ca ne legam cu randul la ochi(sirena)si ne facem rau, femeile incep sa refuze si doar un ritual spectaculos le mai poate face sa se razgandeasca(motzoaca), ele stiu sigur ca vor suferi(rada). Barbatii sunt neintelesi din cauza prea multelor tradari si le place sa se retraga in lumea lor rece, dar nemuritoare(eminescu)
Apoi este tema foamei, pentru astampararea careia distrugem fiintele dragi, visele, incalcam datinile (labis)
Crearea unei lumi proprii ramane refugiul poetului, din nevoia sa de unicitate si de miscare, sa aiba de unde veni cu demonstratiile sale. Lumea reala incepe sa fie refuzata tot mai mult. Paunescu spune ca Poetul are datoria sa vada bine lucrurile si sa samnaleze toate neregulile.
Lumea poetului poate fi o insula unde lucrurile se arata numai pe partea lor de lumina (puiu cristea), un turn de unde ceilalti sunt niste mogaldete (Peta). Altii se joaca cu ea pe trecerea de pietoni (ortega). Poate fi cautata incontinuu, pana ajungem sa ne devore (Doinas). Altii o cauta pentru ca nu au alt sens (Nicolae Sirius).
Poezia este o stare de spirit, iar cei care se indeletnicesc s-o faca, astern liber pe hartie ceea ce gandesc la un moment dat, fara sa le pese daca lumea se schimba sau nu.
Daca cineva invata ceva, sau pur si simplu uita de-ale lui pentru cateva clipe si se bucura, inseamna ca este bine.
Iata de ce gresesc eu venind cu vorba aspra..
Poetul vrea sa fie citit de oricine, numai de cel rau - nu. O critica este aducatoare de nori, o vorba buna lumineaza sufletul.
De-acum, numai vorbe bune.
A mai da definitii iubirii, presupune un mare curaj, inseamna maturitate.
Acestea au fost vorbele bune.

Am trecut in fuga, sa nu se creada ca uit. Sunt extrem de ocupat, dupa 5 iunie, daca nu voi fi nevoit sa vand calculatorul, voi puncta pe indelete. Aceasta poezie imi aminteste de Grigore Vieru: «... pamantule, si dragule, si bunule ». Filozofie la varf, atacata cu curaj, dezlantuire chiar, si observ mai multa metafora. Felicitari !
Asta am vrut sa spun prin « da ».
Meritati nivelul acela cu milioanele. Daca aveti timp de consacrati, va rog sa ajungeti la Nicolae Sirius : « Inselatoare noapte »

foarte frumos

Vi se spune ca poezia nu spune nimic, (dl Emilio care ataca la Geana, probabil facand pe desteptul, o sa-l urmaresc- combate ideea de « familie », dar se plange ca de-aceea are nivelul zero! Este anormal sa combati, ca un exercitiu cu mingea la cos, daca n-ai partener de dialog, este anormal sa desfiintezi o poezie cu un cuvant si sa lasi impresia ca cel care scrie este prost. Aici nu exista prosti Eu cred ca aceasta poezie spune foarte multe, doar ca ideile sunt un pic contradictorii -lucru recunoscut de autoare, ceea ce inseamna o bila alba-)
In acest sait condeiele s-au cautat reciproc, s-au gasit si s-au imprietenit. Nu trebuie sa fiti suparata din cauza asta. Puteti face si dv la fel. Nu conteaza nivelul, conteaza enorm sa publici ce vrei.
Dumneavoastra ce doriti ::
Sa fiti citita ?
Sa vi se dea sfaturi ?
Sa fiti laudata ?
Sa primiti stelute ?
Sa aveti cel mai mare nivel ?
De ce sunt altii mai cititi ?
De ce primesc altii stelute ?
De ce se acorda stelute asa usor ?
Credeti ca sunteti persecutata, ca are cineva ceva cu dumneavoastra ?
Personal sunt fericit daca am si un singur cititor, iar daca acesta are si o parere, este extraordinar
Vreau sa public un volum, Daca voi ajunge pe timpul vietii mele sa citesc si sa ma citeasca membrii acestui site, o carte publicata nu mai inseamna nimic.
Daca o parere nu vi se pare potrivita, nu puneti la inima, puteti progresa si singura citindu-i pe ceilalti, vazand cum se pune problema. V-am cerut sa va scrieti toate poeziile pe o pagina, fiindca am vrut sa-mi fac o parere exacta si SA VA AJUT, si dadeati astfel si o sansa poeziilor mai vechi
Dar, parca v-am dat foc.

Va sfatuiesc sa nu fiti magulita, fiindca eu am pareri proaste.
Depinde de cat puteti sa duceti. Sunt in cautare de prieteni si ii vreau numai pentru a ne arunca in fata cele mai dure pareri.
Fiindca nu conteaza decat ce ramane scris dupa noi.
Voi face cateva analize cu riscul greselilor subiective, probabil veti deveni inca un caz in ’’ notele ’’ mele de cititor.
Va recomand sa cumulati poeziile pe o singura pagina si sa-l cititi pe Nicolae Sirius- « inselatoare noapte » - una din capodoperele poeziei romanesti.

Nu vreti sa mai priviti moartea in fata (curios, cei care ajung s-o priveasca, au semnul deplinei maturitati, si continua mai abitir s-o infrunte!)
Vreti sa ucideti gandurile necunoscute, cand acestea va ofera ceva de pret –Intimitatea. Verbului « a ucide » nu trebuie sa i se faca loc in poezie, fiindca se inmulteste singur, ca pirul.
Rescriu mai jos o poezie asemanatoare ca tema, apartine lui « Anton », convins fiind ca am pierdut o cititoare «ideala»
« nu mi-e frica
sa trag oblonul
peste geamul acesta
curat si
subtire

nu mi-e frica
nici sa inchid
pleoapa
peste viata
abia zarita
printre gene
ca dintr-un tren
in miscare.

ma tem doar
sa nu incetez
sa iubesc
sau sa sufar»

Dati un titlu epilogului si este o poezie extraordinara.

Transmiteti salutarile mele domnului (Emi)Nexus.
1. Trebuie reconsiderat nivelul zero, care este o umilinta gratuita pentru cel care intra in site. Va rog sa ridicati nivelul Mariei (Decembrie) fiindca este un condei curat, sensibil si profund.
2. Pentru transparenta propun crearea unei pagini speciale permanente unde sa se faca propuneri pentru publicarea in revista anuntata.
3. Va propun sa ne cunoastem la sfarsitul acestei luni cand sunt prezent in Bucuresti. Daca imi promiteti ca n-o beti, ofer si o bere!
4. Chestia cu Pandele a fost, desigur, o gluma!
5. Nu-mi mai dati stelute, fiindca s-ar putea ca intr-o zi sa le retrag. )))

Prins cu- n deget pe zăvor
Dacă bunul simț o cere,
Cititorule, Pandele,
Așează-ți-l între ele!

Te uită cum plânge ’’Decembre’’
Hai s-ascultăm simfonia
Eu sunt Nicolae cu vorba,
Și ți-am stricat poezia

Hai, vino, un pic mai aproape,
Să fim cu luare aminte
Ce bine-i că suntem cenaclu
Nu plânge, ci scrie-nainte!

Femeia trăiește clipa. Se trezește cu cea de ieri, se face frumoasă pentru cea de azi, și, ieșind în lume, știe că va suferi.
Femeia suferă pentru noi, bărbații lumii, ducând greul și stând în umbra noastră.
Clipa cănd se face frumoasă, o poate face să uite, să se simtă puternică, unică.
Dar, nu, Lili știe că stratul dificil aplicat pe chip este o mască, ea vrea să se încurajeze singură, să-și arate sieși că nu, nu suferă, nu e adevărat că femeia este condamnată la suferință, chiar dacă-și piaptănă tristețile cu nervuri de fluture.
Cu siguranță, Lili are și niște secrete, Lili are și ceva de spus, dincolo de gustul ei pentru Chopin și pistrui, pentru smochine și portocaliul de fanta.
Repetiția numelui ei dă un farmec aparte poeziei. Lipsește numai un crescendo interior care să dea și mai mare dramatism finalului spectaculos.

Va ofer pupici pentru intalnirea de la « inceputul clipei perfecte», necrapate inca, pentru » rastignirea gesturilor de bine » si pentru « pacea dintre bataile inimii ». M-ati cucerit, si va fac loc in sufletul meu alaturi de Nic, Anton si Peta02.

Am trecut în revistă părerile exprimate la poeziile mele și v-am întâlnit des, și mi-a făcut plăcere. Am făcut o intervenție săptămâna trecută și s-a întrerupt când am tastat “trimite”. Nu era ceva important, și mi-e și teamă să mai emit păreri, fiindcă în loc să-mi fac prieteni, îi pierd.
Scrisesem atunci că nu trebuie să abandonați « sotronul pe zebră», ați putea scrie mult pe această temă. Si mai făceam observația că acest stil « nou », de altfel și remarcat, mi se pare un pic obositor, cere mult drag din partea cititorului sa va urmareasca logica

Am observat ca dupa o saptamana textele sunt vizitate rar, chiar deloc.
Eu nu am sters poeziile, ci le-am grupat pe toate pe o pagina. Am preluat si parerile. Doresc foarte mult sa aflu pareri. Si le aveam cand eram zero; Tot tanjesc dupa acest nivel.
Nu vreau sa devin performant prin numarul textelor.

Revin, fiindca mi s-a preluat gresit :
Daca trebuie sa am un nivel “superior” pentru a putea folosi unele facilitati de “text”, daca nu se stie ce nivel trebuie pentru a folosi o imagine, inseamna ca e grav.
Inteleg nivelul zero. Adica esti nou si trebuie sa fii supravegheat pentru tot ce spui. Apoi, trebuie sa urmeze nivelul doi- cand, in insul respectiv se are incredere, adica nu mai trebuie cenzurat. De ce nu poate sa foloseasca o imagine? Mai mult, de ce sa nu poata introduce si un moment sonor? As fi dorit sa va ofer poezii ale unor autori rostite de ei insisi sau de actori celebri. De ce sa nu-mi inregistrez textul cu vocea mea si sa vi-l ofer, daca tot « se are incredere »? De ce sa nu va ofer o melodie placuta pe timpul cat imi cititi textul? Apare bariera, trebuie sa ai un nivel « superior », si, pentru asta, nu mai exista criterii, acest nivel ti-l ofera « cineva » Eu vrea sa retrag stelute, fiindca am descoperit ca sunt folosite subiectiv. Si, nu pot, cu atat mai mult, cu cat am si declarat c-o sa fac asta .
Vrea cineva « marire «? Sa urce cat vrea, eu nu vreau sa fiu autor recomandat, nu vreau stelute, sau sa fiu « editor », nu vreau sa contez in acest site, culmea –nu vreau nici sa fiu citit! Eu vreau sa spun cat pot de bine ce simt, si, daca ma sfatuieste cineva sa inteleg mai bine, sa scriu mai bine, sarut mana!
Asta e tot!

Daca trebuie sa am un nivel “superior” pentru a putea folosi unele facilitati de “text”, daca nu se stie ce nivel trebuie pentru a folosi o imagine, inseamna ca e grav.
Inteleg nivelul zero. Adica esti nou si trebuie sa fii supravegheat pentru in tot ce spui. Apoi trebuie sa urmeze nivelul doi- cand, in insul respectiv se are incredere, adica nu mai trebuie cenzurat. De ce nu poate sa foloseasca o imagine? Mai mult, de ce sa nu poata introduce si un moment sonor? As fi dorit sa va ofer poezii ale unor autori rostite de ei insisi sau de actori celebri. De ce sa nu-mi inregistrez textul cu vocea mea si sa vi-l ofer, daca tot « se are incredere »? De ce sa nu va ofer o melodie placuta pe timpul cat imi cititi textul? Apare bariera, trebuie sa ai un nivel « superior », si, pentru asta, nu mai exista criterii, acest nivel ti-l ofera « cineva » Eu vrea sa retrag stelute, fiindca am descoperit ca sunt folosite subiectiv . Si nu pot, cu atit mai mult, cu cat am si declarat ca sa fac asta .
Vrea cineva « marire « ? Sa urce cit vrea , eu nu vreau sa fiu autor recomandat , nu vreau stelute, sa diu « editor », nu vreau ca sa contez in acest site, culmea –nu vreau nici sa fiu citit. Eu vreau sa spun cat pot de bine ce simt, si, daca ma sfatuieste cineva sa inteleg mai bine, sa scriu mai bine, sarut mana!
Asta e tot!

O greseala se poate face usor. Problema este ca nu mai poti s-o repari. Eu nu stiu cum sa intervin dupa emiterea unei pareri. De exemplu, nu mi s-a preluat un cuvant din Word si a trebuit sa murdaresc pagina cuiva, repetand textul.
Vreau sa pot ilustra cu imagini atat textele cit si parerile si nu mi se preia imaginea. V-am cerut sa ma invatati, si nu mi s-a raspuns.
Cred ca nu trebuie renuntat la pseudonime. « Fiecare pasare pe limba ei piere.»

Fata tatii, pup ticaitorul tau ,
succes!

REMIX

Se facea ca eram transparenti fara motiv
Si nu puteam zari cafeneaua din colt
Si nici coltul de vis agatat cu un tipat de umeri.

Pe bulevarde zburdau o mie de
masinute albastre
cu numar de provincie
trase de sfori
Sunt ale noastre, sunt ale noastre -strigau parintii
din desenele pe asfalt.

Asa arata Romania in anul 3000

Unii continuau drumul in cerc
si toti ii incurajau sa mai faca un pas-
Erau aripa prea tinara a unui copac taiat din greseala…

Noi ne trageam sufletul pe o borna de kilometraj
Nu era capat de drum,
Mai aveam de mestecat citeva lacrimi
Citeva fire de timp.

Pe urma de priveam in oglinzi ovale
Eram tot noi-
Pendulam intre doua spaime,
Intre doua soapte

Mai usori insa…