Nicolae Tudor

Trezirea de dimineata cand iubirea e o sinuoasa franta si totul devine potrivnic. Sa fie mai simplu prada iubirii ? dar suntem, nu trebuie sa ne dea voie altcineva. Ca ne-mpunge lumina cu acele ei si ne musca de talpa sarutului, ca ne impunem ritualul muncii, al imbatranirii si mortii, face parte din jocul acestui petic de viata. Atomilor le place sa mai stea, daca tot au fost franti de liniile curbelor corpului comun cu pori.
Multi sunt lasati prada viselor suspendate, si mai multi cerurilor neutre.
Fii fericita de starea de gratie.

Gandurile tale personale ma deruteaza fiindca imi spune ca ce vad nu e o poezie!
Starea poetica a celei care viseaza sau scutura cate-un gand, sorbind putin ceai, despre cactusi, scoici, pufuri de nori… sa fie in afara poeziei? Sau numai rosiile cu branza? (immmm))) ori… caloriferul?
Spui ceva minunat: streasina picura doar miercurea, timida, sa nu deranjeze.
Visezi -”iarna nu-i ca vara!”
Si scoicile mov pe margini de februarie care au luat albastru si rosu din cer, si stau pe o margine ca majoritatea lucrurilor, adica nici nu intra, nici nu ies
Alba ca … frisca, sau ca …pufii, ca branza (nu, ca zgaraie rau!), sa se faca patinoar, sau canicula de gheata, sau limonada de nisip sau …ce?
Mai pune farfurioare la ghivecele flori, pune si burlan la streasina daca vrei sa numeri picurii ploii, nu manca toata branza si mai invita si tu la ceaiul ala de rai .
Primesti cu… gargarita?

Am primit invitatia dv si m-a mahnit tare mult.
De ce?
Fiindca a fost un vot de blam dat acestui sit.
De ce?
Un Atelier literar cu mii de membri pe internet ar trebui sa fie mai tare decat orice cenaclu. Dar iata ca poetii simt nevoia sa li se spuna adevarul…in alta parte.
De ce?
“Cine esti dumneata sa critici, ti-a cerut cineva parerea? stai in banca dumitale, ia vezi!. Noi aici nu scriem poezii, ne simtim si noi …bine!”- asa mi s-a strigat intr-o zi.
Aici trebuie sa lauzi, sa incurajezi, “sa cante toti salariatii!”- cum spunea Sile Dinicu.

la o intrebare daca un membru al sitului poate sa aiba mai multe conturi, nexus a spus\"nu\". cred ca dl Balint este un membru vechi, nu inteleg de ce se ascunde.problema pe care o ridica este majora si trebuie discutata cu calm si serios, numai ca \"aici\" nu este locul, m-am saturat de cearta si de minus douazeci! daca mai exista principii si luptatori pentru ele cer anularea contului domnului martin emilian balint

Am mers la Balint sa invat si eu poezia si dumnealui si nu binevoieste sa arate...
Fiindca veni vorba de jurnal, simt nevoia sa marturisesc ceva Denisa mea se se casatoreste pe trei aprilie si astept cu nerabdare.

Am citit acest text scris intr-un „internet cafe, cu 200 ml rom cubanez dinainte, fara materiale de studiu”.
Volumul propus de dv nu ma atrage fiindca din start cuvantul „cantece” este in afara spatiului explorat, mahalaua rosteste „cantice”
Ca fost traitor de mahala constatati, dupa o jumatate de secol, ca suna destul de fals unele versuri ale lui MRP, pe care marturisiti ca-l cunoasteti doar din liceu.
Aflati ca ma jigneste acest text, si nu neaparat prin confuzia cu parodia lui Sorescu.
Nu percepeti diferenta dintre invazia kitsch-ului din lumea reala a mahalalei rau famate, si universul poetic. Jigniti un clasic al literaturii romane punand in locul lui un poet care nu scrie o poezie mare, ci „ar putea” si „dati lectii” cum ar fi trebuit sa se scrie!
Intre noi fie vorba, probabil v-ati soptit a lehamite in barba ca atunci cand e vorba de mahala, de zona cea mai gri, ultimul strat, al dezradacinatilor, se poate spune orice, doar avem dreptul la opinie, nu?
Trebuie sa ne asumam acest ultim strat . El va fi intotdeauna un„izvor de curatie”, numai ca aceste nu se arata oricui.

Iubirea este o amanta, umbla libera printre oameni si ti se-aseaza fara voie alaturi, si te trezesti ca-ti intra in suflet, ca o apa varsata dintr-o galeata pe pamantul ars al vulcanilor noroiosi, intra prin crapaturi.
Urca exilul Copoului si-si scrie numele pe zapada mormantului meu..
Chemarea datoriei este atat de puternica!
Sa mai fie nevoie de iubire, fie ea si „calcatoare de juramant”?

Poezia este un fel de prăjitură- o pui pe limbă și-ți place sau nu… Dacă ai diabet nu mănânci.
Alex Stefănescu aruncă toate volumele de poezie la coșul de gunoi. A intrat în dizgrație Augustin Doinaș, se mai spune că poezia lui Cărtărescu numai poezie nu e.
A spune că Nichita Stănescu a dat rateuri sau c-a fost fals, dar a mai nimerit-o din când în când, ori că Naum e cel mai bun din toate timpurile, înseamnă să vorbim…discuții.
Putem accepta ca mii de condeie să fie date la o parte într-o clipă pe motivul c-ar fi “false” când ele sunt rezultatul unor cercetări unice ale fenomenelor sentimentale? Dacă poezia a devenit o problemă mondială, dacă e o boală incurabilă, unde sunt doctorii? Ar fi trebuit făcute norme tehnice pe care să le urmeze orice pasionat de cuvânt, să știm câte metafore trebuie să existe, câte comparații, ce teme să abordăm pentru nevoile cititorului, cine cu ce să rimeze, versul să fie roșu, galben sau albastru?
Un poet arată lumii ce simte el mai frumos cu versuri semnificative sau nu. Dacă are o inspirație genială la un moment dat scrie capodopera într-o clipă.
Un înțelept ia realitatea așa cum e.

Din cauza textului inteligent, proaspat, acid, plin de umor si spiritualitate, nu am putut sa nu intru in jocul dv.. Interventia mea a fost o gluma.
Nu asteptati anumiti vizitatori, cititorii se castiga unul cate unul. Peste zece ani veti avea destui. Evitati astfel suferintele gratuite. Nu conteaza decat scrisul.
Cu stima,
Nicolae

daca

1. sunteti miezul de la ceapa, aveti boase in loc de creier si veti sta cuminte in primul rand, veti ridica mana si nu va veti lega sireturile fara permisiune
2. aveti instinct pentru vena jugulara in special pentru nevinovati
3. aveti genunchiere rezistente, sunteti disciplinat si nu puneti intrebari
4. va procurati din timp ochelari de cal si rezistati fara sex
5. convingeti cainii sa nu mai umble cu covrigii in coada
6. schimbati chimonourile cu steagul cu gaura
7. atunci cand aveti zahar il veti pune in terci


sunt de acord,
ne-ntalnim in primul transport catre iad
Sunteti macar un om?

“A vorbi de Eminescu este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta- scria Arghezi undeva-, nu se poate sa ajunga vorba pana la el fara sa-i tubure tacerea. Numai graiul coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa legene din departare delicata lui « singurateca slava »’’
Asadar, ne-ai adunat Maria in jurul focului, ca, pe soptite sa-l iubim o ora, cat a fost El dispus sa primeasca-n schimb « pentru toate ».
Tot ce misca-n tara asta in aceste zile simte golul ca Eminescu nu este, si ni se face dor si foame de el. Alcatuirile noastre sufletesti pastreaza cu siguranta ceva din fiinta lui de lut pieritor.
Este fericit poetul? Dar cine e fericit?
A fost nefericit Sarmanul Dionis?
El n-a vrut decat sa fie iubit. A vazut in femeie simbolul fericirii. Ca-l iubea sau nu, ramanea straina lumii sale « reci », unde isi gasea intotdeauna refugiul. Deceptia i-a dat inaltimea care-i lipsea din dragoste, inaltimea plopilor fara sot. Deceptia a fost locul de incoltire a Luceafarului. Dar el nu a iubit femeia : » Eu ma inselam pe mine insumi luand drept dragoste, dorinta de dragoste, adica dorinta aceea de a ingenunchea inaintea unei femei frumoase pe care mi-o zugraveau imaginatia si simturile mele »
Liricul propriilor sale experiente, aplecat peste urna nesatioasa a timpului a meditat la destinul efemer al omului
« Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-a sfara-mi...orice-ai spune,
Peste toate o lopata de tarana se depune(...)Iata tot ce te asteapta
Ba sa vezi...posteritatea este inca si mai dreapta
Neputand sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire ?
Ei vor aplauda desigur biografia subtire,
Care s-o-ncerca s-arate ca n-ai fost vreun lucru mare
c-ai fost om cum sunt si dansii...magulit e fiecare
ca n-ai fost mai mult ca dansul.
(...)
toate micile mizerii unui suflet chinuit
mult mai mult ii vor atrage decat tot ce ai gandit »
« S-a spus ca era bolnav si s-a justificat prin boala talentul sau, s-au facut consideratii despre lungimea si latimea fruntii lui, mai mult decat atat, si groaznic, dupa moarte i s-a cantarit creierul.. S-a constatat ca era bativ. S-a constatat ca nu era betiv. In general i s-a acreditat o viata de om ultrasensibil, trist si, din punct de vedere al fericirii intime, un ratat. Sa fi fost asa ? Totul se potriveste, totul nu se potriveste. Vieti la fel de febrile ca si viata lui, vieti si mai febrile au fost. Dar, daca dintr-o pricina sau alta, dintr-o tristete sau alta, dintr-o infrangere sau alta, Eminescu n-ar mai fi ajuns sa scrie »Luceafarul« si « Oda in metru antic », el Marele Eminescu n-ar mai fi fost Marele Eminescu » (nichita stanescu)

Se pare ca lacrima ta de bucurie s-a transformat in tristete pana la mine. Si cat m-am abtinut s-o ating - atingerea mea cred ca omoara.
Am trecut sa vad ce-ti mai face virgula, cat iti sta de bine in craciunita si am tot baut din tuica de la tine- iti multumeste mult si prietenul meu cu care vanez lei.
Astept o lucrare profunda si voi veni cu siguranta sa te cert, n-avea grija…

Astepti sarutul aducator de infloriri efemere?
Vin cu corabii „pe linii de fuga” si descopar coapse spalate de nesatioase limbi despicate.
Tu, care ierti, ti-arati unghiile rosii spre coltul de stea si canti pe o scara invinsa.
Mai vrei curcubeie de jad, sfinti langa patul iubirii?
Bobocul de nufar adoarme ucis in culcusul de lava, cu luna in crestet, spre alt vis, spre alta culoare. Viata - urzici si petunii, de-a valma!
Viata, viata - secret cu botul patrat.

Intamplarea de a scrie impreuna o poezie este un fenomen unic.
Am contemplat poezia aceasta cu doua trupuri si a fost bine.
Un trup trezit din mare, o visata mult prea adormita – si niste ganduri sfasiate din coaste.
O iubire fireasca, necautata, cu puterea de a sterge totul, si un mic rai unde oamenii nu pot ajunge. Un Adam si Eva izgoniti de pe pamant, si niste Cupidoni cu sagetile muiate in iubirea de oameni.
Dar fulgerele nu tacura.
Mai spuneti o data,
Mai spuneti…

Nu ti-am scris, dar te-am tot vizitat
Ne-ai mintit ca lipsesti doar o luna, asa cum ne minti si ca esti o caprioara si mananci iepuri, sau ca ai 39 de ani.
Ce frumos stii tu sa minti!
Starile tale poetice sunt frumos-nebunatice
Elaboreaza mai bine ideile, du-le pana la capat, metaforizeaza mai mult si gazduieste-te sub cupola „gandurilor”.

Poemul este un strigat de disperare, neputinta individului in mase, constientizeaza libertatatii si a frumusetii ei. reducerea lui la rolul strict biologic.
Ma doare imaginea pe care mi-ai infipt-o in creier, aceea a unei femei inchisa in maternitatea vietii, care va abandona pruncul (abandonat cu mult inainte de societate), care incearca sa se elibereze racaind cu ghearele gratiile lumii sale ( in care scuipatul, voma si somniferele au devenit prezente imposibil de indurat). Va face copii si-i va abandona- cu nume cu tot.
Lumea in care traim ajunge sa trieze: tu, in dreapta, tu- in stanga, tu –mergi inainte. Tinerii frumosi de azi vor deveni neputinciosii de maine
Timpul lucreaza si impotriva.
Poemul este bine inchegat, este chiar o capodopera pentru ca are puritatea gestului dezinteresat pentru scara sociala, se descrie brut iar poeta isi accepta condamnarea pentru care nu cauta vinovati, nu injura pe nimeni, nici macar pe D-zeu.
Irina, te iubesc!

Nu cunosc adresa de email a lui N., eu nu am facut decat polemica la un text si comentarii la o porcarie obscena, extremista si injurioasa si acestea mi-au fost cenzurate de autorul ei V-am cerut sa interveniti fiindca se incalcase regulamentul si n-ati facut-o.
Regret acel mesaj catre dv, a fost un singur e-mail (nu mai multe), dar a fost o tensiune mare atunci. Si n-am primit raspuns la el.
Nu v-am cerut 105, nu vreau promovare, nu sunt frustat, n-am nevoie de doctori.
Multumesc ca mi-ati explicat « cariera » si c-ati fost ingaduitori cu mine.

V-am cerut sa renuntati la cenzura si mi-ati raspuns cu energie ca “nu”, adica va place sa tulburati armoniile spiritului, sa le ingenuncheati dupa bunul plac, judecand aleatoriu si condamnand definitiv la...agonie !
Inchipuiti-va ca acest site ar putea fi, si chiar este intr-un fel, o butelie cu oxigen, iar dv sunteti calare pe el si va jucati cinic cu robinetul. Culmea, tot dv veniti si spuneti, fiti liberi, scrieti, fiti fericiti...de ce nu exista atitudine civica, in tara asta nu mai exista manifestari, ce se intampla ?
Site-ul acesta seamana cu « dragaica » de la Buzau in care gasesti de toate, forfota, galagie, alba-neagra,
Va intreb totusi, eu care am devenit indezirabil la bunul plac al cuiva, de ce nu mi se explica, de ce nu mi se explica cenzurile, ce sanse mai am pentru reabilitare, presupunand prin absurd c-am gresit ?
Nici una.
Trebuie neaparat sa... plec, sa renunt.

„A fi” ati schimbat la nivel individual cu… „a avea”
Libertatea cere un orizont in care sa se poată afirma, in care omul sa se bucure de propria-i prezenta nu ca funcție ci ca existenta (orizontul lui orfeu.) Lumea este o prezenta in sine si pentru sine, nu un mijloc sau un tel de atins îngenunchind-o (pe cei care acționeaza in ea).
Paradoxul libertății umane risca sa se sinucidă atunci când exercitându-se ca libertate de acțiune-distruge orizontul însuși in care a devenit posibila.

Ați folosit o măsură diferită de la rimă la rimă.
Ritmul interior îl are orice poezie. Rima nu face decât să i-l sporească.
Sunt convins ca, dacă, doar deschideți gurița, va ieși la iveală ceva...spectaculos. Am totuși sentimentul vag ca Ideile generoase pe care le vehiculați sunt... abandonate pe la jumătate. Si cred că din cauza vieții care ne ...superficializează cumva și mai lasă dreptul de a reveni, după dorință. Există insă riscul unor sclipiri pe alocuri, pale, cum numai pală poate fi scânteia chibritului dumnezeesc.

Eu am scris: “de-al dracu’”
I se apreciaza umorul si i se respinge forma (daca se cerea sa parodiem « Luceafarul » ar fi iesit harcea-parcea !) A fost considerata mai degraba un raspuns la poezie.
Am citit parodia mea la cinzeci de cititori de literatura si toti l-au recunoscut pe Dinescu in ea.
Regret ca nu a placut. A fost votata doar de fetita mea (pentru mine e vot nul), care acum a plecat din tara, probabil va raspunde de-acolo, daca va avea timp liber.
Ca poezie, fiindca in concurs au fost poezii, pentru ca nu am avut sa-i reprosez VULGARITATEA am votat : » sunt vested, doamna ».
Voi mai participa si altadata si sper sa va bat pe toti ))
Toata stima