nicolae tomescu
Verificat@nicolae-tomescu
Mulți, foarte mulți ani doar ca cititor am avut de-a face cu literatura. -din ianuarie 2007 public frecvent pe Agonia ro. -colaborări sporadice în Tribuna Sibiului, Formula AS și în Boema (Revistă de literatură și artă) ce apare la Galați -septembrie 2012:îmi apare romanul Spre Necunoscut la editura ARHIP ART…
Mie acel cal, care m-a îndemnat să-l călăresc, mi-a adus aminte de câinele Buck din "Chemarea străbunilor". Sigur în viața calului s-a petrecut o dramă. I-o fi murit stăpânul? Cine poate ști? Amintiri frumoase îl cheamă alături de om. Viața grea alături de oameni îl duc pe Buck spre sălbăticie
mulțumesc pentru comentariu
Pe textul:
„De demult" de nicolae tomescu
Vreau să evidențiez și eu apariția unui nou urmaș, Petrache Ion, al personajelor lui C. Petrescu și M.Novicov
Nu văd de ce nu putea crăpa goarna lui Petrache Ion. Putea avea o fisură, de ce nu, microscopică, datorită condițiilor în care o purta soldatul, că doar n-o ținea în husă în timpul bătăliei.
E plăcut felul în care e prezentat gornistul și povestitorul
Pe textul:
„Ionaș Gornistul" de Grig Salvan
Pe textul:
„începe iarna" de nicolae tomescu
Nu sunt gene din vremea năvălitorilor, jefuitorilor.
Am un caiet gros cu file albe ce dau înspre gri. Maculator se numea pe vremuri. Pe acest caiet a făcut tata, cu un creion chimic, câteva însemnări din Rusia în timpul războiului, prin 1942. A înnoptat într-o casă sărăcăcioasă locuită de doi bătrâni. Aceștia se uitau urât la el ca la un cotropitor.
Scoteau pe furiș din buzunarele pufoaicelor boabe de ovăz pe care le molfăiau. Atunci tata a turnat conținutul a două conserve într-o farfurie. În nici două minute au dat gata conservele. Dintr-n bidonaș le-a dat câteva înghițituri de vin. Au cântat apoi bătrânii, cu înflăcărare, pe două voci Katiușa. Au ascultat, ca vrăjiți, balada lui Ciprian Porumbescu cântată de tata „la piepten”
„Cotropitorul” și „cotropiții” erau pe aceiași lungime de undă. Și unii și alții erau oameni
Pe textul:
„Acum aproape ca atunci" de nicolae tomescu
Ne-ați transmis poetic gândurile ce le aveți în această zi.
Felicitări!
Pe textul:
„66 nu e doar un număr..." de Teodor Dume
RecomandatPe textul:
„Semnal editorial: Alien " de marin badea
RecomandatCu mame și copii plângând, case incendiate...
Optimismul este însă parcă mai puternic nădăjduim la sfârșitul nopții
o pace binefăcătoare
Pe textul:
„s.o.s." de Victor Țarină
Pe bună dreptate vă puteți mândri cu realizările fiicei. Sigur ați sprijinit-o încă din frageda-i copilărie pentru a-și dezvolta și valorifica talentul
Pe textul:
„Savonarola!" de Nicolae Diaconescu
Mulțumesc pentru oprire și comentariu.
Pe textul:
„haiku" de nicolae tomescu
Vă mulțumesc pentru prezeța pe pagină
Pe textul:
„Miracol" de nicolae tomescu
Reușită asemănarea dintre ghiocel și pruncul ce suge la sân. Impresionează alăturarea propozițiilor ghiocei peste tot și minți criminale strivesc ghiocei sub șenile
Pe textul:
„plâng ghioceii" de Ioan Postolache-Doljești
Impresionează: fetița cu păpușa în îmbulzeala de la graniță;
întreruperea vieții pașnice (... cine va mai pune răsaduri ?...) ;
Se ia atitudine împotriva vinovatului(mâna-care dirijează orchestra,/încurcată-i în ambiții deșarte)
Pe textul:
„lacrimi" de Anisoara Iordache
Pe textul:
„Apokatastasis" de Leonard Ancuta
Grig sau răbdarea țipând pare a fi o lucrare literară cu caracter istoric. Este amintită ascensiunea Gărzii de fier, apoi cutremurul din 1940, bătălia din apropierea Odessei, deportarea țiganilor în Transnistria, bombardarea Bucureștiului de către aviația aliată, unele realități de după 23 august 1944
Personajul principal ține la etnia din care făcea parte după mamă. își închipuia uneori că se identifică cu personajul din „Balada lui Rică” cu toate că nu-și dorea sfârșitul acestuia. Sigur l-a impresionat vesurile lui Miron Radu Paraschivescu (citez din memorie): Bate-un vânt pe ulicioară/peste inima amară,/bate-un vânt prin țigănie/peste inima pustie/
Urez autoarei finalizarea cu succes a acestei lucrări, care mi se pare deosebit de interesantă.
Pe textul:
„ Grig sau răbdarea țipând (5)" de Victoria Bujoreanu
De îmbunătățitAceastă amintire din copilărie poate (putea) fi punctul de pornire al unei narațiuni care să dea la o parte valul uitării ce acoperă unele realități ale acelei perioade, realități ale vieții de familie, ale satului, ale vieții celor recrutați în armată etc etc.
Oricum, acest text scurt mi-a adus în imaginație întâmplări ce ar fi putut avea loc în acele timpuri
Pe textul:
„Din cauza tatei nu a reușit debarcarea americanilor!" de Victoria Bujoreanu
Doar partidele de vânătoare organizate, mai nou, de I, Țiriac, și proball alții ca el, mi se par a fi crime organizate.
Pe textul:
„Vânători ”sportivi”" de Cucu Constantin
Cu mijloace extrem de puține autorul face să răzbată nostalgia după cei dragi, ce azi nu mai sunt, după fântâna, acum o ruină
Pe textul:
„Fântâna" de Ioan Postolache-Doljești
Am citit cu atenție com. dv.
Cred că nu același lucru l-ați făcut cu scurtul meu text în care este vorba despre câinele Leu și, în introducere, despre celebrul, de acum, câine Hachiko. Am căutat să intru în sufletul și gândirea câinelui Leu, așa cum înaintea mea a făcut-o marele Jack London în Chemarea străbunilor și Colț Alb
Oricum, vă mulțumesc pentru prezența pe această pagină
Pe textul:
„Hachiko și Leu" de nicolae tomescu
Am văzut și eu pe acea doamnă în vârstă, îmbrăcată în haine colorate, ca o tânără de pe la noi. În anul următor a venit și cu soțul, un domn corpolent, îmbrăcat în costum de culoare închisă, cu papion. De vestă îi atârna un lanțde aur de care era legat un ceas.
Cei doi, Ion și Ioana, stăteau bucuros de vorbă cu oamenii în vârstă, din sat, depânând amintiri din tinerețe
Pe textul:
„Întâmplări de demult 2" de nicolae tomescu
Pe textul:
„Ghicitoare" de nicolae tomescu
