nicolae tomescu
Verificat@nicolae-tomescu
Mulți, foarte mulți ani doar ca cititor am avut de-a face cu literatura. -din ianuarie 2007 public frecvent pe Agonia ro. -colaborări sporadice în Tribuna Sibiului, Formula AS și în Boema (Revistă de literatură și artă) ce apare la Galați -septembrie 2012:îmi apare romanul Spre Necunoscut la editura ARHIP ART…
Da, într-adevăr, orice haiku este rupt în două fragmente (planuri). Corelarea lor o face cititorul, aceasta ducând la mai multe interpretări.
Cu părere de rău pot să spun că aceste miniaturi, de sorginte niponă, nu se scriu ușor. Fiecare vers, chiar fiecare cuvânt, trebuie să sugereze ceva.
Cele 2 haiku-uri de mai sus sunt departe de a fi perfecte. Sunt un exercițiu elaborat după un oarecare timp de gândire. Sigur, prea puțin. Acum, că le recitesc, nu sunt pe deplin, mulțumit de ele.
Dacă te vei apleca asupra acestor micro poeme, citind și încercând să compui, sigur n-o să-ți pară rău.
Mulțumesc pentru prezența ta pe această pagină
Pe textul:
„Păsări" de nicolae tomescu
Ca el ni-e leagăn si mormânt
pământul ca "în noi vrem pământ" nu ca planetă a sistemului solar cum zice, alambicat, dna Gabriela
Pe textul:
„Ghicitoare (301)" de Miclăuș Silvestru
Turiștii de acum, grăbiți să vadă cât mai multe, într-un timp scurt, nu cred că pot înțelege oamenii de acolo și nu respectă, cum ar trebui, acest habitat unic în Europa. După știința mea doar Delta Padului are o oarecare asemănare cu cea a Dunării dar acolo mai de timpuriu au pătruns "factorii civilizatori" care se opun, ori ce s-ar spune, naturii în diversitatea sa
Da, lipovenii sunt oameni harnici și păstrători ai tradiției (de aceea, cred, s-au opus adoptării noului calendar în prima parte a sec XX)
Pe textul:
„străbătând ceața 62" de nicolae tomescu
Pe textul:
„Ghicitoare" de Mihai Miro
Primul, este desigur versificarea, în acest fel, a unei vechi întâmplări . Presupun că aflarea acestui adevăr nu are loc la 6-7 ani atunci când se învață sunetul și litera a ci vreo câțiva mai târziu. Eu l-am citit cam așa. Ana are mere!- m-am convins că-i chiar așa/ sub un măr înflorit
la al doilea cred că aroma nu e în aer ci doar în mintea pofticiosului. Am citit ultimele 2 versuri: hm... să fie pe aici/ și ceva țuică?
Toate astea sunt doar în gândul meu și nu impietează cu nimic asupra valorii textelor
Pe textul:
„Merii în floare" de Dan Norea
cel ce a dat acest ordin minte de două ori: că cei doi s-ar fi îmbătat și că nicio ambarcațiune (a companiei) n-ar fi ieșit pe mare.
Cât despre pește parcă a participat Nuțu (într-un alt episod) la o partidă de sturioni cu carmace pe mahuna cu care a sosit în minusculul port.
Mie mi-a mai spus și cum vînau bulgarii, de pe cuterele lor, delfini. Erau împușcați cu arme z.b. cînd aceștia (delfinii) făceau săriturile lor caracteristice. Mai vorbea și despre campaniile de pescuit scrumbii și, câte, și mai câte. Dar poate a mai uitat câte ceva, că-i mult de atunci.
Pe textul:
„străbătând ceața 61" de nicolae tomescu
Pe textul:
„Întâia „luptă” împreună" de Andrei Rafael
De îmbunătățitSigur, numai dacă aveți timp. Eu am făcut-o după ce am ieșit la pensie și nu-mi pare rău. S-au bucurat și o parte din rudele mele care au primit-o ca pe pâinea caldă.
Vezi: http://www.poezie.ro/index.php/personals/14014982/Spre_necunoscut
Pe textul:
„too much heven" de Mariana Pancu
Sigur, numai dacă aveți timp. Eu am făcut-o după ce am ieșit la pensie și nu-mi pare rău. S-au bucurat și o parte din rudele mele care au primit-o ca pe pâinea caldă.
Vezi: http://www.poezie.ro/index.php/personals/14014982/Spre_necunoscut
Pe textul:
„Întâia „luptă” împreună" de Andrei Rafael
De îmbunătățitBunica și mama își au acolo, în memorie, un loc al lor iar când ne este dor îl cercetăm.
Datul cu bobii și vrăjile bunicii au urcat-o pe un piedestal de unde o admirăm și acum când nu mai este
Ultima strofă îmi răscolește, fără să vreau, amintiri dragi mie
Pe textul:
„too much heven" de Mariana Pancu
Haiku-ul, după știința mea, nu este o ghicitoare.
Mărturisesc că nu știu ce fac pescărușii în caz de furtună dar nici care sunt acele așteptări ce nu se vor îndeplini vreodată. Cine, ce, așteaptă?
Vă rog să mă credeți dar chiar nu înțeleg.
Pe textul:
„în van" de Miclăuș Silvestru
ăsta este un tâlhar
Pe textul:
„Ghicitoare (339)" de Miclăuș Silvestru
De îmbunătățitoare care îi cea bună?
Alege-o:
-a ioanților
- cea școlară sau profesională
- de participare
-de excelență
Și poate că or mai fi
Pe textul:
„Ghicitoare (338)" de Miclăuș Silvestru
De îmbunătățitLa al doilea kigo-ul este dublu (în versul 1 și 3) Sigur se mai poate reface
Puneți și linia de cezură între cele două planuri
Prima variantă, dacă nu greșesc, suna cam așa:
soare în amurg
pe crucea eroului
cioară cernită
Vă urez mult succes în postările viitoare
Pe textul:
„Haiku" de Mihai Miro
De îmbunătățittunete și pescăruși
noaptea fără som
cel puțin eu nu văd legătura dintre cele două planuri.
Tunetele nu cred că sunt compatibile cu pescărușii. Aceștia, sperioși cum sunt, se adăpostesc în locuri sigure în timpul furtunii
Ce se așteaptă în van, noaptea fără somn?
Pe textul:
„în van" de Miclăuș Silvestru
soare în amurg, și cioara cernită nu pot fi Kigo. Sunt așa în orice perioadă a anului. La fel și crucea eroului.
Nici adjectivul cernită nu prea are ce căuta în poem. Tote ciorile sunt negre.
Și nu văd de ce este evocată cioara într-un poem despre erou. Puteau fi diferite flori ce sunt în opoziție, să zicem, cu acel negru ce simbolizează moartea
Pe textul:
„Haiku" de Mihai Miro
De îmbunătățitȘi mai există, hăt, o întreagă bibliografie
Și mie îmi pare bine
Cu gânduri bune
Pe textul:
„Haiku" de nicolae tomescu
Călătorul ar putea fi însetat nu numai de apa unui izvor care nu se mai arată,ci, să zicem, de studii înalte într-un anumit domeniu, dar costurile fiind prea mari izvorul acestor cunoștințe nu-i este accesibil, se îndepărtează. Sau ar fi însetat de bogăție, de dragoste, de răzbunare, etc. etc.
Scopul acestor minipoeme construite de obicei din 2 propoziții eliptice este, printre altele, de a deschide orizonturi de gândire. Sigur, o silabă în plus sau în minus nu cred că are o mare importanță.
Pe textul:
„Haiku" de nicolae tomescu
Aș fi fost bucuros dacă mi-ați fi spus cum ați ajuns la concluzia asta. Aș fi înțeles și pentru ce adresați felicitări. Nu-i târziu nici acuma.
Litere mari doar la numele proprii? De ce nu și la începutul propozițiilor? (chiar dacă sunt eliptice). Unde pot fi găsite aceste îndrumări autorizate? Chiar m-ar interesa.
Pe textul:
„Haiku" de nicolae tomescu
în pânza de paianjen
muște și țânțari
sigur, cele trei rânduri nu se constitue într-un Haiku. Doar o simplă constatare
Versurule Dv. însă dau de gândit (ca orice haiku)
Pe textul:
„de gândit" de Miclăuș Silvestru
